| = Introducerea vine ca o adiere dozată de morgă! | Constantin Codreanu [16.Dec.06 17:40] |
| Introducerea care vine ca o adiere dozată de morgă în care erau depozitați visătorii adormiți întru criogenie, se sparge în final într-un scenario “Matrix-like” cu o cicatrice pe unde a intrat cineva ca să șteargă codul din botez pentru a elibera locul din certificatul de naștere. Constantin | |
| = un poem bun | M. Sârbu [16.Dec.06 21:59] |
| generos deschis interpretărilor, după cum se vede mai sus :) interpretarea mea e puțin mai modestă și poate mai apropiată de realitate. pentru că citesc aici o metamorfoză prin dragoste: "mai simt cicatricea, pe unde ai intrat. mai târziu, am primit și un nume" bun. se votează. M | |
| = mie mi-e foarte limpede: | Adela Setti [18.Dec.06 10:13] |
| Înfățișezi o transformare. Din obiect [poate fi orice: robot, manechin, entitate împăiată - dar nu contează ce e, esențială e starea, starea ta de dinainte de "ceva"] - în ființă întreagă [pentru că trezită la viață prin durere dar mai ales regret "unde am fost plecat / în acești ani?"] și purtătoare de nume. Mai simplu, textul tău pare a fi un autoportret realizat pe ideea înainte și după. Bine scris, și la o lectură superficială, total ermetic. Mi-a plăcut. Adela | |