| = Ce scenariu! | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [13.Dec.06 16:28] |
| Ca și cum ceea ce numim noi viață ar fi un mecanism care funcționează până la decuplare. E o versiune mecanicistă. | |
| = O tipologie a fumătorilor de pipă ! | Constantin Codreanu [13.Dec.06 17:05] |
| Dan, sunt texte care mă fac să mă întreb de ce ar avea nevoie de comentarii. Cel de față e unul dintre ele. (Malițioșii m-ar întreba, "atunci de ce mai deschizi gura, Constantine?":)) „din vezică se scurg patetic sentimente ca oul de șarpe” o imagine ejaculatorie prin definiție care însă are un aer de cotidian, plictis, inerție aici. „cocoloașe de vanitate îmi înfundă pipa” aici l-am revăzut pe fostul meu profesor de Științe Politice, mai mult, cred că există o tipologie a fumătorilor de pipă care suferă de acest sindrom în majoritatea lor covârșitoare. „sinuciderea mi s-ar părea o simplă decuplare”, păi, exact asta e. Cu drag, Constantin Mult și frumos!!! Felicitări! | |
| = Maree in sange | razvan rachieriu [13.Dec.06 18:37] |
| M-a pătruns până în sânge ‘mareea’ textului tău ! Am descoperit în el nuanțe filozofice, o concentrare a expresiei, o anatomie în care organele se scurg în sentimente și un alai de defecte ce se deplasează burlesc prin poezie. Valoarea s-a lipit de poem și nu poate fi desprinsă prin comentarii. | |
| = vietatea a crăpat | Tamara Zub [13.Dec.06 21:57] |
| - o vietate necunoscută zâmbește până crapă!!! Mi-am imaginat cum de la gura vietății pornesc crăpături tot mai mari, tot mai multe, mai ramificate, mai dureroase, mai crâncene. Burlesc, operă bufă, escaladare și, în fine, "sunt atât de banal într-un cot". | |