| = La sfârșitul lecturii... | alexandru funieru [07.Dec.06 13:06] |
| Eseu bine scris,cu inteligență și stil, lipsit de excursul prăfuit prin istoria filosofiei oferit de tot felul de compilatori pioși. Titlul este, în schimb, descurajant- găunos, ca orice clișeu. Aștept urmarea. | |
| = Iată | Corneliu Traian Atanasiu [07.Dec.06 16:55] |
| că întîlnesc și pe cineva care gustă spiritul autentic al eseului - îndrăzneala, verva, promptitudinea. Și poate sclipirea. Titlul, într-adevăr, este al unei întreprinderi mai ample. Accept unul de la cine simte că e inspirat. | |
| = Tentă amăruie... | Magdalena Dale [08.Dec.06 11:56] |
| Cei ce se bucură de „fericirea curentă” nu cred că sunt de fapt fericiți. Mai degrabă pot fi priviți ca acumulatori și păstrători de lucruri frumoase. Poate „fericirea” nu este nici atât de departe cum ne închipuim, nici atât de aproape cum sperăm și depinde în mare parte de „aluatul” din care este alcătuit interiorul nostru. Gustul fericirii s-ar putea să aibă o ușoară tentă amăruie care dă savoare și îi accentuează dulceața... | |
| = Erată | Magdalena Dale [08.Dec.06 11:58] |
| .....care-i dă savoare... | |
| = Erată | Magdalena Dale [08.Dec.06 11:59] |
| .....care-i dă savoare... | |
| = Ai perfectă dreptate, | Corneliu Traian Atanasiu [08.Dec.06 14:56] |
| gustul fericirii este foarte aproape de cel al vieții. E, evident, un gust foarte complex care nu strîmbă lesne din nas și resimte durerea și suferința drept condimente absolut indispensabile. Este totodată unul mai curînd al degustătorului, al celui cu un apetit frugal care nu ține să se ghiftuiască. Dar deține arta de a înmulți puținul. | |