| = un suflet posac îmi răspunde | Adela Setti [05.Dec.06 11:08] |
| deci mai era cineva acolo. Îmi place, e ca o respirație întretăiată prin care auzi marea. Deranjant mi se pare acest "alo" repetat. Dar numai formal - privit din alt unghi, exprimă foarte bine angoasa de a te descoperi singur într-un loc străin. Numai bine. Mai trec. Adela | |
| = "doar hazardul alege"? | George Pașa [05.Dec.06 18:42] |
| Remarc aceeasi predilectie pentru o geometrie inalta a gandului, "dincolo" de randuri situandu-se un eu insetat de adevar, atat in sens gnoseologic, cat si etic. Da, se pare ca ai dreptate in ceea ce priveste ideea din primele trei versuri, adevarul, chiar revelat, nu e totdeauna acceptat, pentru ca poate dezvalui meschinaria si uratenia sufleteasca. Chiar daca versul final este in acord cu ideea initiala, nu cred totusi ca hazardul hotaraste totdeauna totul. Dar iti respect ideea. | |
| = alo alo nu te opri după alo | Tamara Zub [05.Dec.06 22:56] |
| Poem cu alunecări în filosofic, rămânând totuși pe linia de plutire a lirismului. Îmi pare că după "alo alo/ mai e cineva viu aici" - vers minunat! - ar trebui să urmeze o poveste mai încâlcită, mai spectaculoasă. A fost o părere. | |
| = multumesc | Iakab Cornelia Claudia [06.Dec.06 08:35] |
| Raspunsul doar lasa o impresie: hazardul alege, deoarece sufletul lumii aceleia era posac. Am sa imi exprim viziunea in alt poem, in alt mod, alta varianta, mereu a unei realitati ascunse, poate subiective, poate obiective. Am simtit nevoia unei continuari, dar nu din acel material, stare, timp, spatiu. | |