| = reset | Anghel Pop [04.Dec.06 08:37] |
| E interesanta ideea resetarii gandirii, a reevaluarii totale. Preconceptii, reflexe, deprinderi, valori, traume... In ce masura acestea ne determina, si cat mai ramane pentru autentica libertate? Am incercat si eu resetarea, timp de un an de zile, printr-o psihopedagogie frantuzeasca, nu prin psihanaliza. A mers cat a mers, dar identificarea engramelor cere efort, spatiu si timp pentru interiorizare, ghidajul cuiva care a parcurs acest traseu, un travaliu de re-gestare dificil... si bani, foarte multi bani! :) In cele din urma intelegem ca functionam in mare parte pe baza setarilor biochimice, iar restul gandirii e format-deformat de mediu inca din copilarie... Schopenhauer zicea ca nu ne putem schimba realmente, ci doar ne scoatem la iveala adevarata personalitate treptat, prin confruntarea cu experientele vietii. Intrebare: daca apare persoana pe care o invoci in final ca sa te adopte, si este de o uratenie infioratoare, gen Quasimodo, ce faci? O mai iubesti neconditionat? Zi sincer! :) | |
| = Despre resetare. | florin otrocol [05.Dec.06 00:56] |
| Anghele, ultima întrebare m-a amuzat teribil. Vei primi un răspuns la finalul comentariului. Resetarea este posibilă mult mai ușor decât crezi. Fără implicare financiară. Poate îți este suficient un șoc. Apoi obligatoriu te vei apleca numai înspre tine. Înspre ceea ce ai fost, ai devenit, ce poți deveni. Este de la sine înțeles că oricât ai încerca nu ești capabil să renunți sau să ștergi toată existența cu experiențele ei, cu temerile ei, cu acumulările ei. Dar poți trece peste orice. Este universal valabil. Și acum partea amuzantă. Sunt heterosexual convins. Nu cred că l-aș putea iubi pe Quasimodo. Dar dacă eram femeie poate l-aș fi iubit. Îți dau un exemplu. Aveam o colegă de facultate superbă. Și aveam în generație un coleg subțirel, micuț. Urâțel chiar. A făcut un pariu cu doi colegi de ai mei că îl va cuceri fără mari eforturi. Un pariu generos din partea tuturor ca și câștig. Era înaintea sesiunii de vară. Nu i-au trebuit mai mult de trei, patru zile. După ce s-a afișat la brațul lui câteva zile a urmat ceea ce era natural: despărțirea. Colegul cu pricina era dărâmat. De la un student de 10 a ajuns să-și pice primele trei examene. Atunci a intervenit un profesor care ținea foarte mult la el. Aflase de pariu. A chemat-o pe colega respectivă și i-a spus sa stea cu el până la finalizarea sesiunii altfel ea nu va promova anul. Ea a acceptat compromisul. S-au împăcat. În sesiunea de toamnă apar la restanțe amândoi de mână. Noi cei care știam de pariu eram șocați. Ne-a rugat fierbinte să nu-i spunem colegului de pariu. Ne-a povestit cum au petrecut o vară superbă. Că el este alesul. Sunt și acum împreună. Între timp el a aflat de pariu, dar a iertat-o. Concluzie: cât de imprevizibil este omul!? Cât de mult te poate schimba dragostea!? Sunt convins că ai răspunsul. Și dacă nu îl cunoști sunt la fel de convins că îl vei afla. Cu amiciție, Florin O. | |