| = no alarms and no surprises ... | Valeriu Dandes Ganea [30.Nov.06 19:55] |
| pieptănatul este un gest de respect/ și nu pentru oglinzi... "mai"-ul este o limită subțire, muchie care te mângâie/ dincolo de ramă dacă aș lua înțelesul chelirii din "onirică".... salt...m-aș gândi la o Kirkegaard(femeie) sărăcirea, renunțarea la tot înnobilează/ toate acestea până la ultimul vers unde... sinceritatea se vrea epidermă și nu plastic (ori am rătăcit) cu drag cineva cu o orhidee ! | |
| = valeriu, e citatul din radiohead acolo | Ioana Petcu [30.Nov.06 20:45] |
| bon si am incercat in textul asta ruperea dintre banal si grotesc (spectaculos): gestul pieptanatului vs. chelire. iar despre femeile cu teste rase citeam in imre kertesz un pasaj foarte misto: in lagar (pe vremea holocaustului) barbatii vazusera grupul femeilor, cind isi faceau plimbarea prin curtea interioara si toti rideau pentru ca ele erau imbracate ca si ei in camasile de prizonierat si aveau testele rase. e un fel de uniformizare si nerecunoastere care se recunoaste in risul tragic. foarte ciudat. apoi vorbesc de 'multiplele feluri de regasire in neregasire'. multam de trecere, analiza, floare... seri placute, | |
| = marea evadare | florin caragiu [30.Nov.06 21:07] |
| poemul descrie o stare-cursă în care eul liric se trezește captiv. În fapt, este un spațiu al glisării în faliile absurdului, glisare ce stârnește reacția, strigătul, frica, fuga. Martor al unui sens al căutării ieșirii este vântul ce adie, simbol al simțirii acoperite a duhului. Este cheia ieșirii la lumină, a smulgerii din entropie. Părul poate simboliza gândurile încâlcite, rezistente la acțiunea rațiunii ordonatoare, care nu le poate rezolva decât smulgându-le, anulându-le până la o „chelire” a minții, sau o stare de absență-cădere în golul devorator, nevrotic. O stare de malasimilare a sensurilor existenței, lipsită de priza existențială a iubirii și mușcată de foamea de a fi. Moartea pătrunde prin simțuri ca un invadator și de aici nevoia de a acoperi privirea. Gestul de acoperire a privirii și apoi de fugă nu reușesc să evadeze din registrul artificialului, al plastifierii realității în suprafețele de gând. Zbuciumul de a se elibera de artificialitatea și fărâmițare tinde spre o jupuire a pielii-superficialității devenită mască obturantă. Pentru a împlini gestul eliberator, e nevoie de un acord al voințelor îngemănate, căci persoana (în calitate de chip, icoană) se descoperă pe sine ca „fapt de a fi pentru altul”. Iubirea însăși este întrezărită aici a aduce spulberarea iluziei destructurante. Ea cheamă-întâmpină pe celălalt, și odată cu pierderea sacrificială indică refacerea unității formă-conținut plecând de la regăsirea întregimii unitare a ființei în act, a ființei-comuniune. | |
| = si despre femeia nedeterminata | Ioana Petcu [30.Nov.06 21:12] |
| florine cred ca ai destelenit cam totul si ai complicat (in sensul bun) ceea ce eu am incercat a lasa forma simpla, dezbracata (suridem, eu si animalele printre care alerg incet, apoi repede-repede). cam asta e toata scriitura mea, intoarcere in sinele meu, cautare a celorlati, cum sunt ei, feluriti, in stomacul si vertebra mea. merci de semn inserat | |
| = wish remix | cornel stefan ghica [30.Nov.06 21:30] |
| nu știu ce am azi mă lași singur între rădăcini de poet murind un semn mă întrebi ce ai azi aș vrea să dorm și să fiu pământ odată cu mine prietenilor mei ce dracu ce dracu caut aici în timp ce strig cu două frunze rămase în loc de ochi ceilalți trec mai goi mai grăbiți mai îngeri strig a mai trecut anotimpul când scriam poezia în fiecare vers din mine-n vânt vântul cuvântul sculptat în lemnele tăiate adie părul-strofă mi se încâlcește cu litere când îl voi pieptăna va cădea gramatica existenței sub formă nulă ca o mătreață întrebându-mă se va rupe în smocuri mult tot mai departe gândind că mă poți lăsa oricând rădăcina fără drept de întrebare atunci când vor râde căci în apus voi fi cheală și bărbierit destin cu stigme ca o lună în intestinul tău în dinții tăi încercând să muște lutul de sunete mie frică a nu mai fi pădure îmi acopăr ochii cu o pungă dezamăgire încerc efectul de seră fain cu stima, blueboy | |
| = imi plac tipele rase:) | alex robu [02.Dec.06 00:32] |
| 1 sg sintagma ma deranjeaza, totusi: 'mi-e frică a nu mai fi' - e prea pe fata, prea declarativ, nu stiu cum:( in rest misto - felul tau obisnuit de a lucra pe imagini 'absurde';) are efect si aici - radiohead cade misto cu dorinta de refugiu din 'no surprises' - punga aia imi aminteste de american beauty - si cumva fac legatura si cu bjork / refugiul ei in iubitul imaginar (vezi hidden place - 'i wanna hide in his air' sau cdg). imi plac txtl in care reusesti sa mergi pe niste chestii f actuale, dar care raman cumva ascunse in substrat si sar numai in ochii celui care e deja atras de ele:) vreau, elitisto:) | |
| = ioana | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "vor rîde căci în apus voi fi cheală ca o lună în intestinul tău în dinții tăi și mi- e frică a nu mai fi îmi acopăr ochii cu o pungă" sunt niste versuri super. "caci"-ul ala nu prea-si are locul in text, parca nu suna bine. pentru imaginea de mai inainte insa, za best | |
| = ceva despre ce n-am mai spus | Ioana Petcu [03.Dec.06 11:47] |
| domnule robu - da, da, elitista :) (de la cefae elita, ce naiba?!) claudiu, ma mai gindesc la "caci", problema e ca mi-a devenit o deformatie de limbaj, cred e mai scurt decit "pentru ca", "fiindca" si alte echivalente. deocamdata nush ce sa-i fac, il mai las. din punga verde-ingemanata, | |