| = parcă văd... | albert catanus [30.Nov.06 00:10] |
| epica dumitale e fascinantă... am înțeles perfect ceea ce ai vrut să ne desenzi în cuvinte, dar nu o să spun ce-am înțeles că, mai mult ca probabil, nu va înțelege nimeni... aaa și luându-mă cu arta, am uitat să vă intreb ceva: tasta de la "virgulă" nu se vede pe tastura la care ați scris, acest poem de neuitat? | |
| = răcanului, | dorin cozan [30.Nov.06 00:51] |
| parca vad ....se intelege cat duce mintea. depasirea pragului absolut, mai ales prin fluctuatii majore ale celui diferential, conduce la luare artei in virgula. si atunci se intreaba: wittgenstein era nebuna? | |
| = virgula mică răstoarnă textul mare | dan mihuț [30.Nov.06 01:23] |
| cătănuș, ingenuitatea dumitale mă nădușește, zău! iar virgula trebuie că e în capul cititorului. nu o vezi în text? păcat. zău că e! un sfat la fel de neuitat precum, ziceai dumneata, poemul: când nu înțeleg ceva îmi iau bocceluța culturală și mă mut la altă umbră! dorin, mă sfătuiai să nu mă supăr, mai ții minte? păi, tu de ce ești încruntat, că wittgenstein e o nebună în text? retoricele tale, desigur, sunt o mare plăcere pentru oftica mea estetică. desigur! mulțumesc pentru interpelări, de orice natură. | |
| = păi nu înțeleg domle... | albert catanus [30.Nov.06 02:09] |
| păi dumneata ai auzit de "moș virgulă"? probabil s-ar răsuci în mormânt dacă ar citi "textul mare" al dumitale... nu înțeleg de ce la școala profu de româna îmi dădea cu virgula în gură?! și cu părere de rău textul e slabuț; n-are agonia aia care pretinde că o caută! mai încearcă poate urmatoare poezie o să-mi placă, că sunt bine-voitor cu poeții! | |
| = Dane | Andu Moldovean [05.Dec.06 16:55] |
| Sa lasam disputa despre "mos virgula" si sa ne concentram asupra versului "tot se scursese înspre rugina picioare tale reci" care cred ca are niste lipsuri. Despre continutul poemului nu ma prea pronunt, pentruca nu am priceput mare lucru. Mi se pare incarcat de metafore ca un pom de Craciun, si poate ca inutil... cred ca ar fi putut ajunge la inima cititorului si fara "continentul superfluu", "buza crescuta sub dinti", "lividul stalp al urcarilor" sau "coarnele de satir". Mi-a placut finalul insa, are o poezie aparte: o viață cea golită repede un contur lăsat ca hrană celorlalte fiare venind după tine într-o mulțumire lașă în afara nebuniei mele. Cam de aici incepe si din pacate repede se si termina poemul care mi-a placut. Salutari din vechea Troie, fara ahoie deocamdata, Andu. | |
| = ... | dan mihuț [06.Dec.06 01:31] |
| andu, de multe ori ai dreptate când spui ceva, și aici cred că ai, sunt multe metafore, unele chiar inutile. dar, ce să-i faci, asta e! mulțam de trecere. cu salutări, desigur. vine el și ahoe! | |