| + empty space & a arata cu degetul | medeea iancu [22.Nov.06 19:49] |
| bunm bun bun; legandu-ma de ^perspectivism si simbol: perspectivismul este un orizont sper cunoastere, un spatiu care este spre devenire ca apoi sa se implineasca; simbolul este determinat de semn care taie si apropie. simbolul mai poate fi considerat si patologic aolo unde el are rolul de a subsitui un ceva. ajungem la o inlocugestul este considerat o forma de vorbire, etimplogic este a arata cu degetul. spune=a vedea; cat despre spatiul gol, este ceva asemanator filmului ¨caché ¨unde persepectivismul planeaza si joaca rolurile, medeeaire a lucrului ( valabila este aici si analogia ), dar nu dezvbracrea lui, a lucrului de ceva ul lui. aceasta este esenta lui; limbajul ca forma simbloica este validat aici de ritual care este prima forma de limbaj. | |
| + despre cuvant | enache ionut laurentiu [22.Nov.06 20:23] |
| Limbajul este mai mult decît o textură de cuvinte, este un sistem de semne plec de la aceasta afirmatie, ca student in comunicare ce mi-s :), si completez "comunicarea este totul". poate fi inteleasa absurd afirmatia asta, dar atunci cand exista emitent canal de transmitere mesaj cod si receptor, comunicarea este inevitabila. si pentru noi, oamenii, este imposibil sa nu comunicam. limbajul este un sistem de semne, aici se restrange sensul comunicarii doar la limbaj. in opinia unui nene pe care nu`l mai tin minte:) comunicarea este un sistem de semne, si in comunicare intra toate aceste lucruri. mi se punea la un moment dat intrebarea daca poate exista comunicare in lipsa unui receptor direct. qui rogat, non errat. un exemplu ferm in acest sens este scrierea unei carti, sau chiar acele sticlute lansate de marinari pe apa cu diferite mesaje. chiar daca atunci cand mesajul este lansat nu exista receptor, putem spune ca, comunicarea este reusita cand sistemul de semne ajunge in fata unui receptor, cand atat receptorul cat si emitentul folosesc acelasi canal de transmitere si acelasi cod. citisem prin anul I de fac. o carte faina, pe care o recomand oricui, "la inceput a fost semnul", dar intre timp am uitat autorul chiar daca imi era profesor de semiotica. jenant chiar:) un limbaj fara cuvinte este evident, limbajul trupului. poate in unele situatii mai elocvent decat orice cuvant. sunt absolut convins si chiar afirm ca oamenii pot comunica la fel de bine si fara verbalizare. uneori, poate chiar mai bine. un gest, o pozitie a corpului chiar un gest instinctiv poate fi presus de orice cuvant. in teatru cred ca asta este mai presus decat orice [zic eu, care nu ma pricep la teatru neam, nu ma impuscati daca gresesc :)] "Într-un fel, vidul implică plinul și plinul are nevoie de goliciune". mi-a placut in mod deosebit aceasta afirmatie, reda cel mai clar conditia sine qua non a semnificatului vis-a-vis de semnificat, a cauzei vis-a-vis de efect. "Potrivit gîndirii sale, cuvîntul este o particulă foarte mică a unui sistem gigantic". afirmatia asta intregeste afirmatia mea din inceputul comentariului, si se largeste universul comunicational. comunicarea este totul. iar cuvantul este doar un punct dintr-o dreapta, la care la fel de usor se poate renunta. putem da formei o alta forma, si isi pastreaza compozitia, se schimba doar statutul. un eseu din care am ramas cu multe | |
| = revin | enache ionut laurentiu [22.Nov.06 20:29] |
| a, mi-am adus aminte : ai un typo la "Ca o respireție, între doauă acțiuni", eu atat am reusit sa gasesc. | |
| = peroratii (?) | Ioana Petcu [22.Nov.06 20:43] |
| Medeea, draga, eu una in privinta simbolului, acum vreo 2 ani mi-am prins urechile in tzvetan todorov si teoria(rile) sale. Acum mi-e ceva mai clar si tu ai dreptate in ceea ce afirmi. Ochiul tau de teatrolog, iti imaginezi, ma incinta ca a sesizat citeva aspecte ale eseului meu. Sistem de semne stabilite de om (!) Despre comunicare, prof Sorohan de la noi spunea mai demult: “Dragelor (eram fete in sala, ca la filo, ce dracu’), doar comunicam toata ziua, de ce ne mai trebuie sa studiem aceasta?” Se pare totusi ca avem nevoie. Cred ca nenea ala e Jackobson Cum vorbesti tu despre sistemele diferite de limbaje (si-o faci bine, nea’ studinte in comunicari), mi-am facut si eu citeva idei in vreme despre teatru si aici an concluzionat eu ca se regasesc toate tipurile: pe linga cuvint (cu diferenta ca in teatru e cel rostit, nu cel scris) e si gest, lumina, mimica, costum, adica tot ce ne urmareste in viata e sip e scena (simulacrum sau nu, eu nu mi0am stability bine). Bine chitita idea cu semnificatul si semnificantul, tot universal este se motiveaza si se implica, ori cel putin asa privesc eu. Brook in adevar a gasit forme noi de formulare a ‘comunicarii prin teatru’. Si mie mi se pare genial, na! Tin sa mentionez ca articolul de fata e doar un fragment dintr-un studiu mai mare pe creatia lui Brook, studiu care va aparea in revista UNATC Bucuresti, “Atelier” p.s.: ionut, spune-mi in ce subcapitol e typos-ul, ca-mi fug ochii | |
| + de citit | Ela Victoria Luca [22.Nov.06 22:52] |
| despre Brook și ingeniozitatea translatării prin spații finite/infinite nu e la îndemâna oricui a scrie. și recunosc că rar văd pe site-ul nostru articole bine structurate, argumentate, cu amprenta proprie a autorului, cu referințe, cu logosul bine susținut. Remarc și trimiterile la Artaud, nu trec nici peste Cage, așa cum de altfel nu trec deloc peste ideea: "Ca o respirație, între două acțiuni, liniștea este cea care conferă și accentuează prezența cuvîntului. Într-un fel, vidul implică plinul și plinul are nevoie de goliciune. Relația este reciprocă și dinamică. În același timp noțiunea de transpunere într-o stare deosebită decît cea cotidiană, presupune o referire interioară, organică." Spațiile interioare, necesara simbioză dintre contraste/polare, dualitatea în raport cu unitatea, trecerea prin limite pentru a căuta infinitul, mișcarea lăuntrică dintr-un locus închis, liniștea ca parte inclusă în cuvânt. Da, un articol din care rămân cu asocieri de gânduri și sensuri. Care mă trimite la alte referințe, la căutări în mine. Asta apreciez cel mai mult. (mici typo în text, pe care te las să le șlefuiești când îți permite spațio-timpul tău). Ela | |
| = . | MA Ioan [23.Nov.06 07:08] |
| O mică obs la traducere: (7) "Symbols that are transposed into the words of ordinary language [.....harden, become less clear.....] : they can quite easily become their own opposites" Note (7) "Simbolurile care sunt transpuse în cuvintele limbajului obișnuit [....., clar, devin mai puțin confuse.....] : pot deveni cu ușurință contrariile lor" [.....harden, become less clear.....] [....., clar, devin mai puțin confuse.....] corect ar fi: [ clar, devin mai confuze ] tocmai pt că simbolurile ... pot deveni cu ușurință contrariile lor Mi-a plăcut ce am citit aici. Noroc bun și spor! MA | |
| = brook si reteaua de surse | Ioana Petcu [23.Nov.06 09:18] |
| Ela, cum iti spuneam si aseara, cind ma instelezi pe mine, e ca si cum l-ai recunoaste pe el, caci uite asa e situatia criticului, de a-i inailta statuie celui despre care scrie (chiar si daca e o analiza negativa, si aici nu-i cazul). De la Artaud s-au inspirat destui regizori al secolului XXI, pentru ca el e cel care propune un teatru-alchimic, al transformarii si al esentei. El de asemenea vorbeste despre un nou limbaj in cadrul scenei, un limbaj reformulat, complet si fondat pe 'fizicul-mentalul' actorului. Sunt in situatia de a pune pe hirtie si un studiu despre Grotowski, care-mi e tare drag si atunci vom mai dezvoltaniste idei. Ioan, voi corecta, multumesc de trecere si apreciere. | |
| = ce este de fapt TEATRUL IMEDIAT? | mariana georgiana mihut [14.Dec.08 00:11] |
| imi cer scuze daca apar sie u asa d etarziu pe-aici dar am o nelamurire. am citit cartea, am inteles aproximativ totul, pana la teatrul imediat. am cititi-o mai intai in romana, dar, pentru ca mi s-a parut putin deficitara traducerea, am citit-o si in original in engleza, dar inca mai am neclaritati in cea ce priveste "teatrul imediat". poate cineva sa-mi spuna ce este mai exact acest "teatru imediat"? va rog foarte mult. este foarte important. studiez teatrul din pasiune si ma framanta foarte mult subiectul asta deschis de Peter Brook. | |