Comentariile membrilor:

=  de nota 10	Elena Malec [19.Nov.06 09:53]
Cornele maică(să nu zic măi puțică!) mi-a plăcut textul. Nu-mi place poza, cred ca e mai bine fără poză.Ai articulat dintr-o suflare cel mai supărător aspect de pe agonia, nu știu dacă și prin alte părți e la fel. Inclin să cred că da.Tocmai vorbeam pe altă pagină a ta de libertate. Ei bine libertatea e să iti domini pornirile. Si pornirea asta spre familiarism nu poate fi controlată decat de bun simț și educația din cei șapte ani de acasă(acum sunt mai puțini sau deloc).Da, cănd vom sti să ne strunim , să ne dominăm pornirile vom fi cu adevărat liberi. Nu libertățile pe care singuri ni le luăm sunt cele care ne eliberează, ci acele pe care le cedăm de bună voie. Chiar dacă in eseurile tale dau o senzație că îți scapă esențele, totuși te miști printre ele cu eleganță și ușurință a lecturii.Te mai aștept cu alte perle.
=  interpretări	Corneliu Traian Atanasiu [19.Nov.06 10:10]
Uite ce e, soro, îmi scapă esențele pentru că, cel puțin în ce zic aici, ele sînt copleșite de lături. Așa e cînd frîul libertinismului nu vibrează a exigență de nici un fel. Se pare că mulți agreează doar anarhia crezînd că asta se numește atotputernicie. Libertatea, în sensul de alegere și creație, este bine circumscrisă unei intenții migăloase, delicate etc. Doar atunci se întîmplă minunea și, așa cum zice Blaga, creatorul profită de legi ca de propria sa libertate. O să te alegi cu vreun colier! Dacă ai răbdare.
=  de altă părere	Monica Manolachi [19.Nov.06 17:23]
Poate că am o altă viziune, dar din punctul meu de vedere intimitatea nu se obține cu greu dacă ești atent la condiții. Depinde de ce fel de intimitate este vorba și cine sunt actorii. Familiaritatea din mijloacele de transport în comun nu mă deranjează, ba, dimpotrivă, am scris câteva poeme pornind de la discuțiile cu persoane pe care nu le-am întâlnit decât o singură dată dar care au ținut neapărat să-și spună oful. Nu văd de ce aș respinge pe cineva care nu face altceva decât să vorbească. La “tanti Gica” (un poem scris de mine) nu am fost niciodată la masă și totuși am aflat de la ea lucruri despre mine pe care cei apropiați nu mi le spun niciodată. Chiar am avut “prieteni” pe care îi simțeam că se feresc să spună lucrurilor pe nume. Mie nu mi se pare că cineva forțează dacă vrea să-mi spună câteva lucruri din suflet, fie ele și pe șleau… Dacă există “mahala nesigură”, atunci “centrul” este “sigur”? Nu știu cât de adecvată este această diferențiere cu viața socială a zilelor noastre. Mie luările peste picior îmi spun multe lucruri, la fel cum se întâmplă cu tăcerea.
=  iz de usturoi	Corneliu Traian Atanasiu [19.Nov.06 18:55]
Monica, în ce te privește cred că ai dreptate. E chestie de gust. În mod obișnuit, cei ce se dau în stambă prin mijloacele de transport în comun sînt persoane grobiene și nu dau pe dinafară de prea mult bun simț și înțelepciune. Poate că ai nimerit pe cineva pe gustul tău. Intimitatea la care mă refer e aceea obținută mîncînd un sac de sare împreună. Mahalaua și centrul sînt evident simbolice. Bănuiesc că „tanti Gica” nu te apucase de un nasture ca să-ți sufle-n nas mirosul de usturoi. Se păstra sigur la o distanță decentă de sufletul tău în care nu tropăia cu bocancii murdari.
=  pe aceeași temă	Corneliu Traian Atanasiu [19.Nov.06 19:03]
puteți citi și Pseudocomentariul – hermeneutica de cartier
=  Textul este bun	Valeria Manta Taicutu [28.Nov.06 10:33]
Scuzabilă, în fond, această tendință a noastră de a ne băga în sufletul celuilalt, și explicabilă, totodată, prin contextul geopolitic al „cozii” și al „bulucelii”, cum spui, care ne-au intrat și-n plasmă, după atâția ani de antrenament, dar și printr-un „sindrom al orfanului”, care presupune o terapeutică apropiere. Firește, de aici și până la agresarea intimității (nu i-aș zice chiar viol), ar trebuie să fie cale lungă. De obicei nu e. Ca să mă refer la ceea ce se întâmplă cu comentariile de pe site-ul nostru, cred că renunțarea la formulele prea scorțoase de politețe este un lucru bun, el putând asigura coeziunea și sentimentul de apartenență la o „familie” (cu scuzele de rigoare, într-o perioadă în care se pulverizează noțiuni considerate drept desuete – familia, patria, tradiția, istoria etc – eu refuz să-mi „sincronizez” limbajul din perspectiva globalizării și a integrării euro). Articolul tău este interesant și subtil, explică și, fără ostentație, dă o lecție de conduită. Pe care, uite, mi-o însușesc deși nu ne cunoaștem: renunț la formulele de politețe, prietene, pentru că, după cum scrii, am convingerea că ești cald, uman, că nu trebuie să-mi sucesc gâtul privind în sus spre tine și că nu te deranjează câtuși de puțin dacă, fără să-ți suflu în ceafă, am să fiu cu ochii pe tine (adică pe ceea ce scrii). Mulțumesc pentru lectura mai mult decât agreabilă.
=  neașteptat	Corneliu Traian Atanasiu [28.Nov.06 16:24]
pentru mine să fiu perceput chiar așa cum îmi închipuiam în așteptările mele cele mai bune, Valeria. Se întîmplă, e adevărat mai rar, și întîlniri fericite. Ori tu ai fost azi candidă, ori în textul meu s-a rătăcit vreun grăunte de inocență. De obicei, sînt perceput încruntat, pieziș, potrivnic pînă la dușmănos. Har Domnului, ține aproape! Că ai simțul măsurii.
=  Șoc și groază	Cristina Andrei [03.Dec.06 13:50]
Nu cred că e vorba de o “intimitate forțată”. Orice ar spune unul dintre personajele grobiene de pe site și de aiurea , zic eu că nu afectează chiar intimitatea, chiar dacă spațiul tău intim se simte cumva “violat”; mai degrabă este vorba de o “nesimțire dezinvoltă” (poate că titlul ăsta ar fi prins mai bine :)). O nesimțire dezinvoltă și provocatoare, cu tendințe belicoase, agresive la adresa intimității celorlalți, a acelui “spațiu privat” și, desigur, a bunului-simț, atitudine care din capul locului etichetează pe cel ce o manifestă ca nefiind demn de luat în seamă. Totuși, nu cred că această “intimitate forțată” este o trăsătură a balcanismului; politețea, mai ales la români, este deosebit de nuanțată, are o capacitate de expresie rar întâlnită la alte popoare iar tendința către “tragerea de șireturi” cred că este mai degrabă importată dintr-un Vest atât de depersonalizat, atât de însingurat la nivelul individului, încât acesta din urmă caută intimitatea și acolo unde ar trebui să existe o oarecare distanță. Apropierea de care faci vorbire, din mijloacele de transport etc., este într-un fel izvorâtă dintr-un sentiment de comuniune care în alte părți a dispărut. Faptul că bădărănia e la ea acasă uneori în astfel de situații este, poate, izvorât dintr-o frustrare îndelung reprimată. Într-un autobuz eu am asistat o dată la o scenă care mi-a dat de gândit: o tanti de la țară s-a urcat și a dat bună ziua tuturor. Frumoasă atitudine – am gândit. Ce s-a întâmplat, de a căzut în ridicol? Unde ne-am rupt noi de noi înșine? Altă dată, un nene s-a urcat, s-a pus în fund pe scara autobuzului și a început să vorbească singur, înjurând sistemul de mamă și de toate neamurile, dar cuminte și potolit, bătrânește și cu miez – o savoare inefabilă pentru asistență, în virtutea împărtășirii acelorași gânduri despre același sistem. Și iar altă dată, o doamnă a intervenit elegant în discuția unor eleve de liceu, atrăgându-le atenția asupra frecvenței cuvântului “nașpa” în vocabularul lor. Discuția s-a prelungit interesant între doamna respectivă – probabil profesoară și una dintre eleve. Prin urmare, există și contraexemple vizavi de cele clasice. Cât despre agonia… nu pot reda acum stupoarea ce m-a cuprins când am decis prima dată să deschid off-topicuri. Oooo… șoc și groază, ca să mă exprim decent și concis. Atunci m-am decis să scriu un articol pe această temă. Nu l-am scris, din păcate. Dar, din fericire, ai scris tu unul – ba ce zic eu, chiar mai multe, pentru care te felicit, articole care tratează destul de exhaustiv această problemă. Și cu cât vor fi mai multe și mai bune (și, poate, mai popularizate!) aceste articole, cu atât mai bine, este un mod de a contracara bădărănia și limbajul mitocănesc care ne invadează subsolurile de comentarii. La bună citire,
=  Drept să spun,	Corneliu Traian Atanasiu [04.Dec.06 14:40]
mie îmi pare rău că site-urile literare nu sînt mai direct implicate în a eradica asemenea comportamente mitocănești și prin intervenții mai serioase. Ceea ce ar însemna și o analiză a modurilor grobiene de abordare. O etalare a stilurilor și stratagemelor bădărăniei și mitocăniei cu ifose literare. Și ar putea descuraja cît de cît continuarea acestor intervenții lipsite de orizont. Măcar persoanele respective s-ar vedea prinse în insectar ca paraziți ai virtualului. Poate că editorii ar putea lansa și o discuție serioasă prin texte documentate cu citate din "contribuțiile" numeroase ale membrilor site-ului la tema pe care o sugerezi: nesimțirea dezinvoltă. O temă cu adevărat generoasă.
=  Trei Stele...	alexandru funieru [07.Dec.06 12:50]
Textul invită la o igienizare necesară a spațiului virtual, la rigoare, responsabilitate și grijă la nuanțe. Întradevăr, siturile literare au devenit un soi de cârciumi cibernetice în care orice veleitar poate să-și aline frustrările sau, dimpotrivă, să-și alimenteze orgoliul. Suntem un popor pentru care seriozitatea înseamnă grimasă și încruntare iar sinceritatea e doar o formă de entuziasm colectiv , cu pupături pe obraji sau amenințări din stirpea Miței Baston.
=  O invitație	Corneliu Traian Atanasiu [10.Dec.06 09:55]
nu e suficientă. Din păcate, pentru igienizare ar fi necesar un program eficace de prevenire. Și, într-un fel, un gen de educație a spiritului critic. O asumare a comentariului ca secund textului, ca un simplu instrument de înțelegere, mărturisire a vibrației și, eventual, evaluare a sa. Un geste de profundă umilitate. Și mai puțin de efuziune plebee. Mulțumesc, Alexandru, rămîi un interlocutor valabil.
=  hm! igienizarea spatiului virtual...	Amalia Cretu [21.Jan.07 20:32]
e o ideea, cel putin bizara...fiind vorba de un spatiu(vid)/ virtual; dar, C.T.Atanasiu, apreciind textul de fata, eu va sugerez sa initiati un concurs, fara premii ...materiale, pe tema: "cel mai ...bun comment!"; stabiliti cateva repere/reguli si...asteptati concurentii! ps. simptomatic(sau nu), la acest articol deosebit de important pentru a sigura "eleganta" pe site, dupa cum a-ti observat, s-au referit cinci "agoni" din ...mii, cati posteaza in fiecare zi. aprecieri, amalia
=  prim exemplu...	Romulus Campan [23.Jan.07 21:25]
"nu am inteles,nu am priceput,nu mi-a placut,nu vreau sa-mi amintesc,nu am percutat..." Când în iarna lui 2005 îndrăzneam primele agonii pe Agonia, comentariul de mai sus a fost ceea ce mi-a "recompensat" una dintre poeziile apărute la index. Nu m-a deranjat niciodată directismul, anarhia intelectuală, ciorapii de culori diferite cu sau fără muștar, dar citind "n-am percutat" pe post de comentariu pe siteul Nr. 1 al culturii române, din "pana" unui "confrate" cu toate cele două producții apărute în 2003 și înstelate ambele, m-a făcut să-mi aduc aminte că la cenaclurile din Maramureșul de unde vin, mă ridicam în picioare când intrau domnii Botiș, Iuga, Bodgan, Olos, Ghenceanu, Cozmuța. Pentru mine Agonia este un cenaclu, unde bine-ar fi să purtăm cravata respectului față de artă și artist, când în papuci și cu un chilot chior în cap ne așezăm în fața impersonală a computerului. Te felicit confrate Corneliu pentru inițiativă. Cu respect și drag,
=  e meritul acestui site	Corneliu Traian Atanasiu [27.Jan.07 18:37]
că e bine echipat tehnic și reușește să țină la dispoziția și în atenția cititorilor textele care au dispărut din prima pagină. Faptul că afișările cresc în continuare și că există comentarii după luni de zile arată că site-ul este este performant. Amalia, un asemenea concurs ar trebuie să fie unul de onoare pentru fiecare cu sine însuși. Practic, cred că ar fi mult prea dificil. Dincolo de faptul că mulți se străduiesc să concureze la o notorietate de semn contrariu. Romulus, mă bucur că "ai percutat". Nici eu nu cred că politețea și amabilitatea, eticheta scorțoasă sînt ceea ce ne dorim. Putem cocheta și cu alte registre ale adresării, dar important este, cum spui "să purtăm cravata respectului față de artă și artist".
=  Punct ochit, punct lovit!	Pandele Maricica [27.Jan.07 21:11]
Aveti perfecta dreptate! Libertatea de exprimare trebuie sa se maifeste in anumite limite si cred ca bunul simt le cam stabileste, dar, unii au uitat ce inseamna el. Si sunt sigura ca problema pe care ati pus-o in discutie nu se refera la utilizarea persoanei a II-a singular in comentarii. Exista pe site anumite persoane ce depasesc orice limita cu familiaritatea lor. Mie mi se par niste farsori, pentru ca vor sa demonstreze o pseudovaloare, tocmai prin familiaritatea exagerata. Se insala: dovedesc contrariul!
=  confuzie	Corneliu Traian Atanasiu [27.Jan.07 23:09]
Cred că atunci cînd se tot elogiază libertatea de exprimare se confundă prea lesne cu libertatea de expresie. Căci una e să ții să-ți exprimi păreri, opinii, idei și alta să dai expresie doar firii tale cîrcotașe dedulcită la expresia suburbană. Dar eu cred că acest mod de a forța intimitatea nedorită este un handicap al celui ce nu cunoaște alte registre mai rafinate ale expresiei - apanajul rudimentarității.