Comentariile membrilor:

 =  .
olga stefan
[18.Nov.06 14:00]
mi-au plăcut versurile:"sunt nopți în care devine mai tânăr/
pereții se prefac iarăși în drumuri". mise pare că tot textul mizează pe o atmosferă oarecum wastelandishă, combinată cu neliniștea și acea degradare a realului proprii poemelor lui a.e. baconsky.

 =  apnee
dan mihuț
[18.Nov.06 14:06]
o a doua parte a textului mai puternică. prima parte doarme aproape de clișeu. nu respiră.

 =  Olga, Dan
Negru Vladimir
[18.Nov.06 14:33]
Olga... interesant mod de raportare... cumva ai si dreptate, obsesii pana la urma, cu sau fara varianta de rezerva in caz de sfarsit :)
Dan... prima parte este o punere in scena, e mai putin actionala... am incercat sa exprim ideea iubirii ca si tunel catre libertate intr-un mod mult prea disimulat.
Va multumesc pentru cuvinte si citire.

 =  un semn
Uln Aron Alex
[18.Nov.06 16:13]
Si ca sa ne urmam drumul calatorim prin rostirea ta mirosind tandru cuvintele... cu balandete...aroganta este a infrantului...
da poemul este rotund cuvintele isi cauta esenta insa pierde din zvagnire din nebunia fericita a poemului total
artificialitatea umple neputintele zbuciumul... patima si boala... poemul este strunjit... cautat intocmit de un meserias dar nu precum Manole... care a fost in stare sa-si zideasca iubita si cu sine copilul... doamne cat ii cerem unui poet! Uln

 =  in pauza, dintre teme
Ioana Petcu
[18.Nov.06 16:16]
remarc asemenea lui da partea a doua. in prima parte cred ca poate iesi bucatica 'harti desenate de prizonieri'. nu mi se pare creditabila. sau poate fi doar reformulata. defel rau acest text, cu o inchidere exterioara si interioara, profana, stralucitor-malefica. inca putin nerv... (parca)

peseu: fotografia din profilul tau apartine lui tudor pantelimonescu?

 =  "Umbra îi evadează dincolo de gratii"
Ioana Geacăr
[18.Nov.06 16:37]
Un poem al închiderii în sine într-o lume deja închisă, rotund, ca un șarpe mușcându-și coada, al rezistenței individualității prin sublimare.

 =  ...
Mihai Tița
[18.Nov.06 21:53]
as pune in prima strofa
- el isi masoara nesiguranta cu pasii

nu stiu ce simtiti voi, dar mie prima strofa imi place.
iubirea este aici un ritual vechi, stiut doar de cativa cioplitori, de cativa baieti muti care s-au jucat cu plastilina si apoi ne-au aruncat-o noua sa o mestecam inconstient

apoi vlad incearca un sentiment de acceptare. care nu prea este pe gustul meu, dar nu inseamna ca este neaparat nereusit. nu stiu, ma mai gandesc

 =  Comentarii
Negru Vladimir
[20.Nov.06 07:12]
Uln... intotdeauna, pentru o crestere, este nevoie si de critica, de aceea cuvintele tale sunt bine primite.
Ioana P.... sa inteleg ca este prea vizibil hiatul intre cele doua strofe?
Ioana G... ouroboros... ma bucur ca ai inteles.
Mihai... poate fi interpretat si ca resemnare dar e cumva un alt soi de impacare.
Multumesc pentru semne.

 =  semn
Vasile Munteanu
[20.Nov.06 07:33]
biciuit de ploaie/ca de șerpi muribunzi...; ar accentua începutul, care în forma de acum este oarecum explicativ (și l-ai putea elimina și pe "el", fiind inclus în desinența verbului)

îmi place această putrezire înspre afară și această conservare (punere la sare) a durerii; probabil că zeul ne va mânca de sărbători...

cu prețuire,

 =  Vasile
Negru Vladimir
[21.Nov.06 07:37]
Vasile... foarte valabila si formularea ta insa eu vreau sa pun accentul tocmai pe om si nu sa-l las in plan secund... e o modalitate de intrare in corpul poetic, nimic mai mult :)
Cu siguranta de sarbatori si noi si zeul vom fi foarte flamanzi.
Incantat de trecerea ta.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !