Comentariile membrilor:

 =  da
Ela Victoria Luca
[17.Nov.06 13:07]
una dintre poeziile în care coerența mesaj-imagine-logos-afect-poesis este bine susținută. am trecut peste portret, fiindcă nu atât el rămâne în registrul esteticii poetice, cât armonia discursului. Apreciez și ritualul aici inclus, iar sacralitatea din ritual este discret redată.
M-am împiedicat - pe mine cel puțin mă închid asemenea alăturări - în alăturarea "imense" - "gigantice" - "uriașe" la câteva versuri distanță.
semnul meu azi.

Ela

+ semne de Apă
Dana Banu
[17.Nov.06 13:08]
forța acestei poezii stă în coloritul imaginii, o dimensiune a lirismului care pe mine una mă apropie, un poem grațios fără ostentație, nimic artificial, contrafăcut, o anume feminitate care se cere privită cu atenție, părerea mea,

semne de Apă, de treceri imperceptibile și cu atât mai mult cucerind prin tonalitate și arome suav-nostalgice respirând calm și liniște, da... este multă liniște aici...

 =  ela si dana
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 13:15]
va multumesc mult ela, dana! si celui care mi-a inspirat acest poem, Mat, pe care cu totii il stim si il iubim!
ela, am plasat atat de aproape "gigantice" si "uriasa" tocmai pentru a diferentia prin minimnalizare si hiperbolizare, dar prin raportare similara la maretie personajele din context.
va multumesc din suflet pentru prezenta voastra aici!

 =  părere
olga stefan
[17.Nov.06 13:51]
îmi place că e un text care mizează pe dinamism, totul, absolut totul se desfășoară în fața ochilor pe măsură ce este trăit, imperfectul a jucat un rol foarte important în nedelimitarea asta a timpului scriiturii și cel al acțiunii, de cel al lecturii. mi se pare totuși că discursul deviază aici:"iar masa pe câmp moștenit parcelat/
prin articol de lege fără drept de apel", versurile astea au un ritm prea puternic, independent de curgerea vioaie a restului. o altă poticneală ar fi explicitarea inutilă, zic eu, cam prozaică:"unii cu ochii inchiși". mi se pare că foamea asta de dimensiuni hiperbolice și ospățul pantagruelic sunt destul de bine ilustrate pentru ca acest vers să nu mai fie unul fără de care poezia și-ar pierde din farmec.
în rest, n-aș putea să extrag fragmente despre care să spun că mi-au plăcut mai mult decât restul.
a, aș mai avea o sugestie, if you don't mind: ce-ai zice să separi cumva versurile de până la "ca o tufă de măceș în flăcări" de restul textului. ar putea fi foarte fain valorificate astfel, ca un "intro".

+ Mda
Andu Moldovean
[17.Nov.06 13:43]
...m-am gandit si eu ca se va gasi cineva sa injghebe acolo, doua-trei cuvinte de ziua lui Mat (care a fost ieri). Eu i-am scris anul trecut, cu ajutorul lui NuBru poemul "material rulant" care a avut o viata destul de scurta, dar plina de aventuri. Anul asta nu m-am mai invrednicit pentruca eu si cu Mat nu mai vorbim, fiind suparati. Mai mult, Mat nu stiu daca stiti, a recunoscut ca de fapt el nu a scris nicio poezie la viata lui, toate poemele publicate fiind plagiate dupa un Amnad-al-Shabat, un poet necunoscut pe Internet de origine din Uzbekistan, chiar la granita cu Kirghistan, primul deal pe stanga, partea mai insorita. Asa ca mi-am zis ca nu ar avea niciun sens sa omagiez un plastograf, si inca ce mai plastograf! Ca dovada, anexez aici un poem in posesia caruia am intrat multumita fratelui meu de arme Zabet Mihai care, dupa ultima incursiune a avioanelor americane in Kirghistan, a recuperat cateva foi pe jumatate arse care contineau acest poem semnat Amnad-al-Shabat si care seamana leit cu ceea ce in mod normal numim stilul "Matei Ghigiu" si pe care, aproape involuntar sau nu, incearca fara prea mare succes sa-l copieze si Ioana aici. La naiba, traim intr-o lume plina de plastografi coane Iancule!
Bobadil.

presimtire
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de matei ghigiu [Mat]

era o femeie îmi suna la ușă după miezul nopții
îmi spunea că a venit să mâncăm struguri
scotea din plasa de pânză un iepure alb_negru
sublinia faptul că ar putea fi un melc cu urechi prelungi
dar că nu e așa că se întâmplă fiecăruia să fie altfel
mai ales atunci când nu are de ales
dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile
mă lăsa să o iau de mână
să o port prin încăperile casei devastate de cutremur

eu gândeam că așa nu se mai poate
mă dezlipeam de lucrurile simbolice
încercam să arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor
că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele
erau și niște tineri înalți treceau pe holuri rumegând iarbă
tu rămâneai în urmă numărai în gând până la sfârșitul numerelor
mă desenai cu vârful unghiei în aer
mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită

să nu zici că nu ți-am spus


P.S. La multi ani Matule! Sa ne traiesti cu poezia intru multi ani ca merii ca perii in mijlocul verii! (ma rog, intelegi tu cam cum vine treaba :-)

 =  andu... :)
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 14:02]
rau imi pare ca nu l-am plastografiat cu mai mult succes pe mat (care la randul lui... :), important este ca am incercat si am si facut-o, aducand in acest poem al meu elemente din universul lui atat cat am priceput si am simtit eu.
oricum...

Înspre noi vine acum o femeie-dovadă
Ne privește de sus, noi îi spunem câte ceva
Ea nu ne aude fiindcă e doar o femeie înaltă

Și se știe că aceste femei nu aud.


sper doar sa-l vada si el pentru ca la telefon nu a raspuns si nici azi nu raspunde, chiar daca noi doi nu suntem inca suparati :)

dar iata...

importanța simțurilor


iată cum pe aceeași stradă merg alături de o femeie
nu din întâmplare desigur altfel nu am mai exprima toate acestea într-un poem
ea gândește despre mine ce bărbat înalt
și ce mângâieri profunde am putea împărți dacă ar fi să fie
mă uit și eu în adâncul ei ca marinarul în unduirile capricioase
desigur avem același mod de a rezona la nivelul percepțiilor
ochii ei sunt albaștri
ce păcat că sunt orb îmi spun pipăindu-mi neliniștit hornul fumegător al pipei
mă invită să ne înlănțuim mai pe seară
eu îi dau de înțeles că aș prefera să fluierăm
declinând astfel importanța simțurilor

și toate astea pe fondul unei iluzii trecătoare



sa ne traiasca si sa fie fericit!

 =  specific...
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 14:03]
...ca versurile in italic apartin lui Matei Ghigiu.

 =  olga
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 14:15]
aprecierea ta ma bucura si voi tine cont si de sfaturile tale. ma mai gandisem si la o segmentare inainte de "atunci a început să plouă mărunt", dar am renuntat. in privinta versului "unii cu ochii inchiși", ai vazut sper ca este in contrapunct cu "unii cu ochii deschiși"... ceva imi spune sa le pastrez pe amandoua cu tot cu semnificatiile lor.
o sa-l mai las sa mai dospeasca si apoi il mai lucrez.

multumesc

 =  mat
anca anghel novac
[17.Nov.06 15:10]
La multi ani Mateiule
La multi ani...

 =  ioana
mircea lacatus
[17.Nov.06 15:31]
o scena demna de un oscar eu ma ofer sa fac costumele si decorul tu cauta regizorul castigul pe din doua fratzeste

 =  adaggio
Ela Victoria Luca
[17.Nov.06 15:40]
Acum intru iar pe această pagină și rămân (iar) uimită. Când am lăsat comentariul meu anterior nu am remarcat subtitlul poeziei. (Era sau nu era, habar nu am.)
Iar că Mat ar fi plagiat, God, deja este peste apele mele să cuprind. Așa o fi, așa n-o fi. Legile nescrise ca și cele scrise or vorbi.

Ioana, mi-am dat seama că ai ales voit acele "imense" - "gigantice" - "uriașe", de aceea am spus că eu mă împiedic în ele. Și cred că știi tu de ce. Oricum e de memorat poezia aceasta.

Ela

 =  ela, mircea
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 16:03]
ela, daca suna aiurea sigur voi schimba si inteleg bine ce zici. dar nu acum (am si-un "foate" in primul vers...), pentru ca vreau ca textul sa fie citit si iese de la recomandate daca modific :).
fireste ca tu ai inteles ca Andu glumeste cu bataie lunguta, asa cum face el deseori (pe mine doar m-a ciupit de obraz, cu prietenie). se poate ca poetul arab la care se refera el sa fie unul foarte cunoscut, dar eu il stiu doar pe-ala cu vinurile si beutura si inca vreo doi, asa ca nu ma pot pronunta. doar zambesc. chiar ma bucur ca iti place poemul meu pentru mat. mult. sper si lui.

mircea, prefer sa facem impreuna totul: si costumele si regia si sunetul si, mai ales, sa mergem in caraibe cu oscarul in cutia mea de cizme (tot vreau sa-mi iau o pereche zilele astea, ca m-am saturat sa tot merg pe varfuri in opincute ca sa nu fac zgomot...)

 =  LA MULTI ANI!
carmen mihaela visalon
[17.Nov.06 16:47]
In primul rand ii doresc lui Mat tot ce-i mai bun, adica sanatate, prieteni adevarati si inspiratie.
In al doiela rand, ii marturisesc Ioanei ca poezia este foarte frumoasa, sper ca de ziua mea sa primesc una la fel.
In al treilea rand, nu m-am prins ce-a vrut sa zica Andu cand s-a referit la plagiatori.
In al patrulea rand, iar ii doresc "La multi ani!" lui Mat si toate cele de folos sufletului lui.
Cu ganduri bune,
Carmen


 =  Fastul festinului
Tamara Zub
[17.Nov.06 17:08]
Îmi place modul cum îmbini naturalețea cu fastul, cum ne faci pe noi să confundăm câmpul cu marea, tacâmurile cu vâslele, și să savurăm bucatele întinse de o poetă inspirată pe o masă "lungă cu picioare foarte înalte". Adaug felicitările mele celor pe care le-ai primit deja!!! Totuși, am senzația că "articol de lege fără drept de apel" e străin textului, îi tulbură apele fără a fi necesară această operație de tulburare. Cu stimă, eu.

 =  ela, tamara, olga, mmcp :)
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 17:33]
sper ca am inlaturat suparatoarea repetitie. am renuntat si la "articolul de lege"... cu greu :(
e bine sa ai cititori...
va multumesc

 =  carmen, anca
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 18:18]
nu cred ca va va raspunde chiar mat la urari, dar am siguranta ca le-a citit, le-a primit...
carmen, s-a luat in calcul cererea. sa vad cum fac, cred ca si andu va fi pe lista tot pe-atunci...:)
in al treilea rand, vom lamuri si ce a vrut andu sa zica, vreodata...
asa sunt poemele si comentariile la poeme - conotative.

 =  mama si sotia... Ioana
Sandulescu Madalin
[17.Nov.06 18:19]
un text care nu ma surprinde... si asta pentru ca de fiecare data cand vin aici, ma cuprinde linistea si sunt sigur ca voi gasi ceva frumos...
spuneai la un moment dat ca nimeni nu te critica.... de ce ? daca cineva tine neaparat sa distruga o poezie si are minimele cunostinte sa o faca, ii este extrem de usor.
cred a rostul nostru aici, ca si in viata este sa ne ajutam... criticile daca trebuie sa fie facute subtil si placut.
oricum... cred ca stii asta deja...
si totusi uite ca am sa "critic" ceva, sau mai degraba sa intreb ceva: de ce versul:"masa pe câmp moștenit parcelat"
in rest iti doresc numai bine si sanatate... de asemeni si alor tai.
cu drag Madalin


 =  madalin, iti multumesc pentru gandul bun
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 18:26]
revarsat si asupra alor mei, pe care ii iubesc mult de tot. si ma bucura si cuvintele tale despre poem si observatia (sau intrebarea), pentru ca imi dai ocazia sa iti pot raspunde: Da! campul acela este, intr-adevar, "mostenit parcelat". chiar asa este el. dar o mare pasare de liniste zboara deasupra lui... ai dreptate.

 =  Borat
Andu Moldovean
[17.Nov.06 19:08]
Uite, re-citesc comentariile (intretimp am vorbit si cu Mat care-ti multumeste Ioana, sper ca ati vorbit pana la ora asta) si constat cu ingrijorare ca s-a cam pierdut din simtul umorului pe aici. Fratilor, asta e site literar sau chat cu scrisori de budoar? Ioana, iti multumesc ca ai spiritul treaz... sclavul matale forever madam!
Pentru unii si altii insa recomand filmul "Borat", ca un fel de antrenament. Sarbatoritul oricum, a ras cu lacrimi si in felul asta mi-a multumit si mie un pic care, iata, anul asta nu am fost in stare sa fac ceea ce a facut atat de frumos Ioana Barac.

 =  andu
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 19:18]
promite-mi ca mergem la borat cu totii - cele cateva mii de capete + inimi (suflete, spirite) agonice. abia astept sa-l vad. ai vazut cati l-au tarat prin tribunale, deja... :)
numai pentru asta si tot e de vazut!

 =  Măceșele se aprindeau când ea trecea.
PÃCALÃ VIOREL SILVIU
[17.Nov.06 19:48]
Un text plin de virtuți. Ioana eu nu reușesc să fiu consecvent, mai dau cu bâta-n baltă, mă mai trezesc un fel de Gică-contra, aș fi încântat ca lumea să mă accepte așa. Iar acest text îmi produce fiori, distinsă surioară de sânge.

 =  PVS
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 20:39]
fratele meu sora mea, sangele ma inspaimanta, cumva... hepatite si altele alea. zilele viitoare am programare la analize. sper ca nu mi-ai dat ceva.
eu asa nu te voi accepta. am o mare apetenta pentru vizual. scrie-mi. eu pot face dovada...

 =  Ioana!
PÃCALÃ VIOREL SILVIU
[17.Nov.06 21:37]
Nici mie nu știu cine mi-a dat microbul poeziei, dar se pare că nu e chiar așa de dăunător, uneori reușesc să-mi fac și prieteni. E adevărat că din ce în ce mai rar.

 =  tot PVS
Ioana Barac Grigore
[17.Nov.06 22:44]
pai, hai sa fim prieteni! ce te impiedica? sunt un prieten bun. sigur si tu.
ne legam?

+ cochilii
felix nicolau
[18.Nov.06 05:21]
claritate si exprimari pregnante, metafore digerabile, lipsa de soc si de teribilisme livresti. una din cele bune ale tale

 =  felix
Ioana Barac Grigore
[18.Nov.06 11:47]
multumesc de semn si mai ales pentru acele "cochilii" de la titlul commului. daca ziceai si ceva despre pozitionarea lor, m-as fi simtit absolut perfect in aceasta frumoasa zi de primavara. tare mi-ar placea sa vina vremea in care sa lisrtezi poemele mele bune...

 =  una bucată penelopă
dan mihuț
[18.Nov.06 12:16]
chiar dacă, deranjat un pic de marca încetfoarteîncet, artificioasă (și reuzitată) privind construcția, lectorul din mine gustă din festinul-praznic. emblema textului e demonstrativă și picturală. demonstrativă ca intenție a vigurozității expresiei duse spre tandru, spre matern și picturală spre amănunt cinematografic. e o măiestrie în terminația imaginilor, în prelungirea lor în imaginativ. penelopa asta care hrănește copiii rătăcirilor cu un festin vegetal-marin și nu pretendenți orgiastici (oare telemach scrie?), penelopa asta e cuceritoare în ampla tihnă a așteptării ei. ala care vine o fi odyseu? purificat de mări și călătorii, închis ca o perlă între cele două falii ale lumii. ioana, am încercat un clasic truc de interpretare. sper să fiu în tonul primăverii tale.

 =  dan si fularul care va fi gata la vara (sper!)
Ioana Barac Grigore
[21.Nov.06 17:49]
este un artificiu simbolic. reluat, tocmai pentru ca atunci, la "borduri..." reprezenta ceva, ca si acum.
telemach scrie, fireste, dar nu stiu daca posteaza si pe agonia. :)
ea tricoteaza un fular lung si se bucura de trucurile clasice pe care le mai executa si ea, uneori, cand gaseste camp liber pentru trageri la tinta.
multumesc ca ai preluat mingea ridicata la fileu cu cochiliile alea si ma bucur ca am o opinie de la tine. sper sa o faci mai des.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !