| = vâscos, dulceag, cu iz de oraș sufocant | Adela Setti [15.Nov.06 16:11] |
| cam asta au înregistrat ochii mei cititori. am citit în ochii ei ravagiile făcute de o iubire trădată și altceva, mult mai profund și agonizant indescifrabil și definitiv. Nu știu, Răzvan, dacă se mai sinucide cineva din iubire zilele astea. Pentru sinucidere trebuie curaj și deloc teorie (când începi să teoretizezi, cum face blonda ta, ești pe jumătate salvat și pe cealaltă jumătate laș]. Dar având în vedere că e la personale... orice asemănare cu realitatea poate să nu fie pur întâmplătoare, în definitiv. Te mai citesc. Adela | |
| = arta ca o altă realitate ascunsă, pasivă... | Iakab Cornelia Claudia [16.Nov.06 13:29] |
| Un poem în care realitatea banală chiar și în spectaculosul ei, repetitivă, e ca un paravan pentru gânduri profunde rezultate din introspecții, din păcate acțiunile derivând doar din instincte. Banalul rămâne banal, cu viața și moartea trupurilor, din când în când câte o breșă spre altceva se închide prea repede. | |
| = ADELA SETTI | razvan rachieriu [17.Nov.06 10:57] |
| Ca să termini cu lumea asta decadentă, în care iubirea este “vâscoasă” și “dulceagă” , îți trebuie într-adevăr curajul de a trece în neființă , de a nu mai ființa în durere sau bucurie și o credință în Dumnezeu , de a crede într-o formă sau alta de a exista după moarte. Mulțumesc pentru semnele cugetării lăsate aici și pentru intenția ta de a mă citi. | |
| = CORNELIA CLAUDIA | razvan rachieriu [17.Nov.06 11:00] |
| Apreciez comentariul tău.”Realitatea banală e un paravan pentru gânduri profunde” și un pretext de a construi o dramă umană.Când iubești, de cele mai multe ori se activează instinctele și nu rațiunea, de aceea acțiunea sinucigașă a ucis rațiunea, fiind ghidată de instinctul morții. Ai deschis prin prezența ta spirituală o “breșă” de bucurie în sufletul meu. | |