| = oglinda vazandu-ma "o mie de pleoape iubind" | cornel stefan ghica [31.Oct.06 21:55] |
| un cantec si-o umbra. toate-n natura se descarca si se completeaza-n penumbre de anotimpuri cuminti. spatiul e viu; urca in toate dimensiunile inchipuite, prin labirinte si-nainte, "botezat in miezul de ceara al indoielii". imagini; fotografii; "ritmul sacadat al ochiului meu / ce sfasie o mie de pleoape iubind"; amintiri si urme. e un dinamism al iesirii din trup, care ascunde "umbra de oameni". foarte frumos cu respect, blueboy | |
| = suflu liric întrerupt | Elena Malec [31.Oct.06 21:58] |
| Mi-a plăcut începutul, mi-a plăcut mijlocul, dar la sfîrșit am căzut ca o bărbie înfiptă în palmă, spijinită în cot.Puteai continua balansul liric, puteai să ma lași văsând, e un cântec întrerupt, oare asta se întâmplă la ieșirea din trup?Zic e o poezie prea frumoasă ca să nu fie perfectă. Fă-i ceva să lase plutind chiar și după ce s-a terminat, e prea abruptă așa cum termină. | |
| = Stefan. Elena | Negru Vladimir [01.Nov.06 08:41] |
| Cornel... sunt recunoscator pentru o analiza facuta pe nivele mult mai subtile decat cele obisnuite. Elena... de fapt finalul ramane deschis tuturor optiunilor... poate fi o plecare definitiva atunci cand nu te mai leaga nimic, poate fi o calatorie dus-intors daca te mai cheama ceva/cineva inapoi. Multumesc. | |
| = super | Aida Hancer [14.Nov.06 11:16] |
| inceputul nu prea seamana cu sfarsitul...numai k tocmai asta face farmecul poeziei.In toate esti ingerul care iubeste din umbra unor ziduri.Interesanta viziune... | |