| = Mici amănunte | florin otrocol [29.Oct.06 03:51] |
| Acest dialog a avut loc în 8 și 9 octombrie a.c. în biroul lui Horia Roman Patapievici de la sediul Institutului Cultural Român din București. | |
| = pesimistul este un optimist cu experiență(nu știu de unde știu asta) | Valeriu Dandes Ganea [29.Oct.06 08:33] |
| am citit, apoi recitit acest interviu și mă încearcă rușinea că nu am avut în mână nicio carte semnată HRP, sunt convins că eforturile celor de bună credință din România, celor cu adevărat simț patriotic -termen ultimamente deșănțat- vor avea roade și cultura românească va izbuti să-și treacă operele valoroase în rândul celor europene pentru că nu se poate vorbi de o zonă geografică europeană decât reprezentată de cultură în primul rând și nu de opțiuni politice sau și economice. Marile personalități românești, artiștii, nu în ultimul rând oamenii de rând care au conștiința identității culturale, venind în Europa au de întâmpinat aici doar praguri economice părerea mea, altfel nu se poate spune că sunt neapreciați sau priviți cu dezinteres sau ignorați, Europa este deschisă valorii. Revenind la interviul acesta, felicit autorul și salut cu stimă pe domnul Horia și sper să găsesc pe unde este la Roma ICR-ul. voi reveni | |
| + cu semn | Ioana Petcu [29.Oct.06 10:49] |
| meritoriu acest interviu si pentru placerea tuturor de a-l citi, nu voi ingusta posibilele interpretari cu niste comentarii in plus. interesant ar fi de stiut daca acest articol a aparut in vreo revista de specialitate in romania. in alta ordine de idei, cred ca merita o recomandare si nu in ultimul rind, felicitari autorului de-a fi prins sageata din zborul sau pentru a ne-o dezvalui-ascunde aici. | |
| + subscriu | Daniel Stuparu [29.Oct.06 12:28] |
| Da, subscriu la ideea ca acest interviu ar trebui scos in evidenta, e cel putin interesant, ca sa nu spunem mai mult. De asemenea, cred ca ar mai putea fi greblat pe ici pe colo, atat la nivel ortografic si de prezentare, cat si cu privire la mici detalii care cred ca pot fi omise dintr-un interviu ("Pot sa-mi aprind o tigara? Va rog!" etc.) | |
| = Realitatea nevăzută și neștiută | florin otrocol [29.Oct.06 12:56] |
| Cu permisiunea voastră, prima opțiune constă în a corecta data la care a avut loc acest dialog: luni și marți respectiv 9-10 octombrie a.c., la sediul Institutului Cultural Român. Val, te salut! Promovarea valorilor culturale peste hotare, după cum ai remarcat și tu din acest dialog, nu este o certitudine imediată. Însuși H. R. Patapievici atrăgea atenția asupra faptului că valorile noastre sunt validate de Occident, apoi sunt remarcate de noi. Schimbarea pe care Patapievici o propune Europei constă în validarea valorilor noastre de către noi înșine, ca primă opțiune. Vom încerca să impunem publicului european ceea ce trece de noi și este considerat valoros. La rândul meu sunt extrem de curios care va fi percepția lor despre ceea ce vom considera noi ca fiind reprezentativ pentru România. Cât despre faptul că nici o carte semnată Patapievici nu ți-a poposit în mâini nu-ți alimenta iluzia că ai fi printre puținii care nu l-au citit. Cînd mi-am propus să realizez acest dialog nu eram foarte convins de ceea ce scria și cu precădere de argumentele omului Patapievici. Doream cu asiduitate să-l cunosc și să "validez" personal ceea ce se află dincolo de creația acestui scriitor. Am fost plăcut surprins să remarc calitatea umană. Așa am înțeles cine este Patapievici și care sunt realele argumente (sau să accept măcar ideea realităților lui, să intuiesc unghiul din care el abordează și expune ideile sale). Cât despre activitatea ICR de la Roma, doar el îți poate răspunde. Îți las aici urări numai de bine. P.S.: Dacă îți este de real folos lecturarea operei lui Patapievici, voi achiziționa cărțile acestuia și ți le voi trimite prin poștă cu mare plăcere. Ioana, mulțumesc de apreciere. Calitatea acestui dialog este dată cu precădere de deschiderea și sinceritatea autorului Patapievici. Nu l-am publicat în nici o revistă de specialitate și nici nu cred că voi face demersuri în acest sens. Dacă cineva va dori acest lucru cu certitudine îi voi da acceptul. Am considerat că postarea acestui dialog aici este suficientă pentru a ajunge la cei care sunt dependenți de literatura de valoare. Nu spun că nu sunt supus greșelilor limitându-mă aici. Dar oamenii de calitate interferează sub absolut toate formele și indiferent de conjunctură. Tu însăți poți devei promotorul unor astfel de inițiative, unor astfel de întâlniri (eventual virtuale). Cu sinceră amiciție, Florin O. | |
| = Daniel ... | florin otrocol [29.Oct.06 12:41] |
| Daniel, doresc să explic "calitatea" acestui interviu. Am promis - se poate verifica în text - că acest interviu-dialog apare în forma lui pură. Normal, că am ajustat pe ici pe colo dar nu am dorit să afectez libertatea ideilor. Acest dialog nu a fost supus (intenționat) unei editări cum scrie la carte. Nu sunt adeptul canoanelor, mai ales aici unde libertatea de exprimare este reală. Sper să găsești înțelegere în acest sens și să privești acest dialog din perspectiva cititorului. Cu sinceră amiciție, Florin O. | |
| = Despre cele văzute și nevăzute, știute și neștiute! | florin otrocol [29.Oct.06 13:08] |
| Rectificare Acest dialog a avut loc luni și marți, respectiv 9 și 10 octombrie a.c. la sediu I.C.R. Val, te salut. Însuși H. R. Patapievici afirma că valorile noastre au fost validate inițial de către Occident. Ceea ce propune el este foarte interesant. Acum este unul dintre momentele adevărului: noi ne validăm valorile și așteptăm reacția europenilor. Sunt foarte curios și eu să asimilez "reacțiunea" occidentalilor. Cât depre faptul că nu ai parcurs nimic din opera lui Patapievici, asta se poate rezolva. Voi achiziționa în numele tău (dacă dorești asta) opera acestuia și îți voi trimite prin poștă cărțile. Rezolvăm! Mulțumesc de trecere, Florin O. Ioana, sărut mâna. Nu doresc să plasez acest dialog nicăieri decât aici. Dacă voi fi solicitat de vreo revistă de specialitate îmi voi da acordul. Tu însăți poți fi un promotor al întâlnirilor virtuale între iubitorii literaturii. "Dependenții de valori" pot interfera sub orice formă și sub auspiciul oricărei conjuncturi. Mai ales aici, afirm eu ... Sincere aprecieri, Florin O. | |
| = este foarte ezoteric ! | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [29.Oct.06 14:02] |
| I.C.R-ul ăsta este foarte ezoteric ca și Humanitasul. Eu un ins cu acces mediu la producțiile culturale zic :- Acest I.C.R chiar este invizibil și obnubilant, ca să folosesc un termen drag distinsului... | |
| = H.-R.P. | Monica Manolachi [29.Oct.06 14:10] |
| Iată un interviu care merită atenție pentru că atinge câteva probleme actuale. Ar fi interesant de studiat motivele pentru care România nu este astăzi în stare să se autovalideze și nu mă refer numai la piața culturală, ci și la celelalte domenii. Vezi recentul caz al candidaților pentru comisar european care scoate în evidență ceea ce H.-R. Patapievici a observat vizavi de relația nepotrivită la nivel instituțional dintre guvern și președinție. Unul dintre aceste motive este poate și sensibilitatea încă nemăsurată față de punctele de vedere critice ale opozanților și graba de a reacționa fără discernământ față de probleme publice. Poate ar trebui detaliat ce înseamnă “binele comun”. Comun cui? O altă temă de studiu ar fi cauzele pentru care modelul dependenței față de exterior este încă valabil și formele pe care le poate lua ca ajustare față de cerințele (multiculturale ale) prezentului. Cred că cel mai bine ar fi să înțelegem odată că degeaba duci la piață mere cu bube în speranța că a-i putea să întorci partea buboasă spre interiorul tarabei astfel încât cumpărătorul nu va observa ce îi pui în sacoșă decât după ce va plăti. Câștigul nu va fi decât unul pe termen scurt. A doua oară cumpărătorul va ocoli taraba. "Las’ că merge și așa" este o atitudine potrivită atunci când promovezi egalitarismul la maxim, însă, când sita cerne și vine momentul să alegi ceea ce este valoros pentru a fi scos pe piață, este nevoie de o altă atitudine. Nu spun că este ușor să fii competitiv într-un domeniu atât de subiectiv cum este literatura și arta în general. Dar totuși... Părerea mea este că sunt numeroși autori români care pot fi traduși în străinătate, autori puțin cunoscuți chiar românilor din lipsa mijloacelor de promovare în interior. Tradiția dependenței față de exterior vine probabil din faptul că un text, de exemplu, va suna bine într-o limbă străină numai după ce a trecut prin mintea și simțirea unui străin, a receptorului potențial. Degeaba scriu eu despre viața grea din Cucuieții din Deal dacă nu am în vedere și cum s-ar putea transpune toată povestea pentru ca vorbitorul de altă limbă să înțeleagă ce înseamnă Cucuieții din Deal, să râdă sau să plângă față de ceea ce se petrece acolo. Din acest motiv, mulți autori sunt dificil de tradus și, în general, numai împreună cu urechea și experiența unei persoane native se pot construi texte valoroase în altă limbă, chiar dacă autorul a trăit și a scris numai în țară. ICR are proiecte în derulare în acest domeniu, ceea ce este un prim pas spre normalitate și o dovadă de pliere pe ceea ce se petrece în realitate. La Universitatea București există ateliere de traduceri cu nativi pentru ambele limbi și cred că încet încet vor apărea și cărți ale autorilor români traduse foarte bine în alte limbi. | |
| = Monica ... | florin otrocol [29.Oct.06 22:34] |
| Monica, sărut mâna. Un comentariu acid. Îl voi structura ca și tine în două părți. De ce nu a fost și nu este România capabilă să își valideze singură valorile? Sunt multe motive, așa că voi insista cu riscul subiectivismului la ceea ce pare mai important: suntem latini și balcanici. O combinație mortală. Avem o atracție sinucigașă spre fatalitate. Avem anumite valori care nu se pot asimila nici de către noi nici de către străini. Cel mai bun exemplu ar fi George Enescu, care este considerat la ora actuală cel mai dificil autor clasic de interpretat. În plus toate marile orchestre filarmonice s-au trezit interesate brusc de opera lui Enescu!? Cât timp i-a trebuit civilizației supradezvoltate și de consum să realizeze asta? Apoi, noi știam că Enescu este o valoare, dar că este un geniu am aflat abia după ce i-a cuprins brusc disperarea pe cei de la Scala din Milano, Metropolitan din New York sau Orchestra Filarmonică din Vienna și cea din San Francisco, care doresc să-l interpreteze. Gîndește-te la Mihai Eminescu. Cât de târziu a venit pentru el vremea recunoașterii, indiferent la ce nivel. Ignoranța afișată de polii de putere (Cotroceni și Victoria) fața de binele comun este un aspect care nu va înceta curând. Politica se face identic în lume, singura diferență fiind că la națiuni ca noi se ved imediat greșelile având în vedere că suntem imaturi și nereceptivi. Aruncă o "geană" asupra istoriei noastre. Câtă trădare, inconsecvență și versatilitate remarci? Parcă suntem damnați să nu ne alegem cu nimic. Va mai trece ceva timp până vom ieși din letargia resemnării. Faptul că tu afirmi aici că noi românii deținem "numeroși" artiști literari care merită să fie traduși și promovați în exterior este o părere extrem de subiectivă. Aici, spun eu, ne putem împărți în trei categorii: cei care cred în această idee, cei care o resping și cei carora nu le pasă. Din nefericre - sper că voi fi în asentimentul tău - ultima categorie este extrem de generoasă. Probabil undeva în jurul a 95%. Și atunci întreb: dacă rămânem 5 procente să dezbatem această temă și dintre acește 5% ( care înseamnă 1.000.000 de suflete românești) doar 100 scriu la nivel autohton acceptabil atunci câți mai sunt demni de exportat? Câți din cei 100 pot trece dincolo de barierele balcanismului? Câți dintre ei pot fi un Cehov, Dostoievsky, Tolstoi, Bulgakov (asta că suntem lângă soviete) fără să mai insist apelând la scriitori francezi, italieni sau anglo-saxoni? Este clar că avem valori, este clar că umbra dreptății gravează adevăruri între cuvintele tale, dar trebuie să ne implicăm mai mult cu toții, cu precădere cei care suntem capabili să dovedim asta. Dacă nu prin devotamentul adus creației atunci prin atitudine. Mulțumesc pentru implicare. Cu prețuire și simpatie, Florin O. | |
| = omologheză | Bargan Ecaterina [27.May.07 12:17] |
| Monica, ador tutunul ce-mi umple plămînii cînd stau cu colegii pe plapumă la umbră și mă bronzez la soare. Florin, nu ai absolut nici un defect. cu mîna pe inimă zîmbesc | |
| = Am numai defecte! | florin otrocol [31.May.07 01:49] |
| Domnișoara Katy, dați-mi voie să vă contrazic. Eu sunt constituit numai din defecte. Spuneam mai demult că dețin o singură calitate, dar care este unică: calitatea de a fi constituit numai din defecte. Apreciez trecerea dumneavoastră și pe aici, dar nu vă înțeleg revolta. Sper să fiți mai înțeleaptă după ce vă trece supărarea. Reverență, Florin O. | |