| = nu poți vomita obsesii | Tamara Zub [20.Oct.06 16:23] |
| Zguduitoare povestea despre vomă, despre tot ce ai vrea să elimini din tine dar nu poți fiindcă nu poți vomita obsesii, dureri, vise gigantice. Fluxul scriiturii îmi amintește de spontaneitatea forțelor naturii. Cu emoție, eu. | |
| = nu le numar | carmen mihaela visalon [20.Oct.06 20:03] |
| Ea pilula pe care o vomit și o strig La coltul străzii, acolo unde se întâmplă lucruri Lucruri în frac de seră, în prag de seară Monștii îl mazilesc pe Domn și se închină la poartă Apare depresia, apare obsesia, apare un om dependent de comunicare, apare criminalul în serie Omorând Poezia, el omoară dreptul la împărtășire. De ce omoară el? Pentru ca în fiecare zi, la alte ore, tu sa vomiți. Bine, ai sa spui acum, dar în poema asta era vorba despre mine, nu despre carmen și oricum nu ai înțeles nimic. Bine, am să-ți răspund, dar... Termin aici această replică cu final deschis și mă întorc la text care, dacă nu mi-ar fi "atins" nu m-aș fi băgat în seamă depănându-mi povestea. Din replica ai ințeles cred ce mi-a placut. Ce nu mi-a plăcut a fost inflația de imagini ca într-o poezie așezată peste o poezie, așezată peste o poezie și tot așa. "vasul se umple un braț de garoafe de seră corole înfipte cu bolduri în cozile fragile", merita un spațiu de sine stătător, pentru că la confluența morții cu viața se păstrează un moment de liniște și se consumă oxigen. Știi ce cred eu că este adevărata poezie: Oglinda în care presimți nevazutul și "întelegi" de ce zboară pasările spre în cerc. | |
| = fara | carmen mihaela visalon [20.Oct.06 20:05] |
| spre, dinainte de cerc | |
| = am numarat | Andu Moldovean [21.Oct.06 02:20] |
| ... si ce sa vezi? sunt chiar 24 de randuri. Frumoasa coincidenta, zic eu. Bobadil. | |
| = tamara, carmen, andu | Ioana Barac Grigore [22.Oct.06 19:49] |
| ma onoreaza ca ma cititi si ca ma lasati sa vad ca ati faceti. multumesc si editorului care a recomandat poemul. mi-as dori sa stiu cine a fost. | |