| = Dens, adică autentic | Nicolae Popa [14.Oct.06 19:01] |
| Mi se pare un poem antologic. Cel puțin demn de antologia, să zicem, Ruxandei Cesăreanu despre onirismul ororii. Mă mir că nu are nici un comentariu la 31 de afișări. Pe mine m-a "captat" definitiv mai ales de la versurl: "perfid sângele se contopește cu aerul îl arde zgura intră adânc în nări" ș.a.m.d. Dar și imaginea șobolanilor care adulmecă tavanul mi-a dat fiori. De acum înainte nu voi scăpa nici un poem de-al tău. | |
| = semn | Elis Ioan [14.Oct.06 21:54] |
| mi-a plăcut pentru că nu există baluri, ci doar șobolani. că undeva camera se surpă și simplu din tâmplă se prelinge lumina. elis | |
| = ... | Narcisa Turony [15.Oct.06 13:20] |
| Nic, dacă tăcerea din subsol te-a impulsionat să îmi spui părerea ta, atunci mă bucur că s-a întâmplat așa. Cât despre ,,captare”, definitivă sau temporară, totală sau parțială, dacă s-a întâmplat a fi, atunci consider că am reușit. Mulțumesc. Elis, îți mulțumesc și ție pentru semn. Și pentru rezumat. | |
| = si totusi | mircea lacatus [18.Oct.06 01:45] |
| sam sa vin cu pantofiorul de sticla sä vad daca tzi se potriveste :) | |
| = ... | Narcisa Turony [18.Oct.06 14:42] |
| mircea, văd că tu vrei musai să îmi demontezi poezia, de vreme ce vrei să demonstrezi contrariul:). mulțam pt semn, poate data viitoare va fi însoțit și de o părere pe text. | |
| = ok | Florin Hulubei [18.Oct.06 14:57] |
| îmi aduce într-o mai mică sau mai mare măsură aminte de poemele lui florin bratu. un poem organic, acut, o transformare dureroasă prin care se trece violent de la carnal la materialitatea frustă a lumii anorganice. un coșmar destul de reușit schițat. mai trec! | |
| = ... | Narcisa Turony [18.Oct.06 22:43] |
| florine, aș fi vrut să-mi spui ce îi lipsește sau ce îi dăunează textului pentru a fi doar ,,reușit". până la urmă, e simplu. sau, ca să fiu în ton cu aducerea ta aminte, ,,de rest trec trenuri" :). mulțumesc pentru părere și popas. | |
| = părere | Liviu Nanu [22.Oct.06 11:55] |
| Ai cîteva imagini foarte puternice, amintesc aici doar "creierul capac peste o gură de canal", care mi-a rămas întipărită mult timp după lectură. În concluzie, o poezie pe care am citit-o cu plăcere. | |
| = Liviu, | Narcisa Turony [22.Oct.06 20:19] |
| de-ai ști de când râvneam în pagina mea acea ,,părere" semnată Liviu Nanu:)... da, și eu cred că sunt câteva imagini puternice, le-am vrut așa. mă bucur cu adevărat dacă ți-a făcut plăcere. | |
| = Narcisa | Liviu Nanu [22.Oct.06 22:31] |
| Narcisa, eu citesc destul de mult pe site, uneori las semn, alteori nu. Depinde și de autor, cîteodată am senzația că nu simte nevoia prezenței mele pe textul lui. Nu e vorba de tine, firește. Te-am citit și pe alte site-uri să știi. | |
| = urme de om lasate-gasite | cornel stefan ghica [01.Nov.06 13:56] |
| Pana la un punct , asteptam sa mai ramana ceva; un miracol nestiut, revitalizat, uman, in „miezul noptii” petrecandu-se in noi cu dragoste de umbra vie. Uneori stim sa traim „in camera asta”, goliti de lumina exterioara, perpetuati in culorile respinse. Vorbim cu noi (prin tot ceea ce e fiinta iubind alta fiinta si invers) , scuipand „privirea purulenta”; ne asternem prea mult in „zgura care intra adanc in nari”. Devenim actori obsesivi si „convulsiv oasele se misca intre cartilaje”. Suntem prea mult singuratate miscandu-se in iluzii; un cuvant acoperind libertatea, pe frunte, cu un „strat vascos de sudoare”. Cand aflam amintirea, o istorie degradandu-se-n spasme, spatiul se comprima si „camera intra –n noi. Pot fii „noi doi”; pot fii „noi”, ca si totalitate de zambete simple, linistite, fisurate „in tampla din care se prelinge / lana valuroasa si alba”. Lumina si speranta; obositi, mai desenam pietre si urme de oase in forma de om. frumos cu stima, blueboy | |
| = Liviu&blueboy | Narcisa Turony [01.Nov.06 21:49] |
| Liviu, nu este vorba de mine, într-adevăr. Mulțumesc pentru revenire și adăugire. Mă bucură mult. blueboy, Până la un punct, este așa cum ai spus tu. Îți mulțumesc pentru aplecare, povestire și prezență. | |