| = * | nastia muresan [12.Oct.06 14:40] |
| anana, imi place cum 'risipirea' finala 'tot mai ușoară de-atâta lumină mă împart egal tuturor lucrurilor' devine poezie. si fuga aceasta din cuvintele tale. remarcabil dozajul subtil din amestecul poeziilor tale, intre sugestie si evidenta. | |
| = Egal tuturor lucrurilor... | Gelu Bogdan Marin [12.Oct.06 14:54] |
| tu fugi mereu din cuvintele mele în iubire ca și cum locuiești în camere de închiriat asemenea unei sălbăticiuni gata să ucidă țipătul aerului frîntură de psalm rostogolit de pe buzele tale celelalte se continuă ca în textul tău. Am încercat o variantă ca o idee. Toate cele bune... | |
| = raspunsuri... | Nuta Craciun [12.Oct.06 18:10] |
Nastia, e important sa nu ne mintim pe noi insine, saltul peste clisee, acel „subtil”, e piatra greu de urcat... intre sugestie si evidenta e o cale atat de ingusta:) multumesc de aprecieri! Gelu, multumesc de idei, am schimbat cate ceva... doar salbaticiunea o las sacra cu putinta de ucidere, abatere de la Borges care o vedea „doar cantec” fara stiinta uciderii, iar ... iubirea si cuvintele le pastrez in aceeasi forma adica „inchiriate”:) ma bucur de trecerea ta! anana | |
| = Anana, | George Pașa [13.Oct.06 00:06] |
| Remarc tendinta de a gasi cuvantul potrivit intr-un context ambiguizat, incat am recurs la lectura " in filigran". Imi place finalul, in rest, chiar daca incerci sa scapi de clisee, nu prea reusesti. Spre exemplu, versul "de pe buzele tale beau insetata" nu e oare un "loc comun"? Spun acest lucru nu pentru ca poezia nu mi s-ar parea bine structurata, ci pentru a te ruga sa urmaresti ideea fara a te mai gandi la aceste "clisee", care de multe ori sunt numai in aparenta prezente, contextul fiind, poate, total diferit. Cu stima, un risipitor | |
| = George | Nuta Craciun [13.Oct.06 01:58] |
ma bucur ca ai gasit ceva de luat; despre clisee si locuri comune ce pot sa zic, sunt multe de comentat mai ales daca diseci versul in felul in care ai facut-o tu... a te feri de ele cu tot dinadinsul inseamna a cadea in alt pacat, cel al artificialului, aici ai dreptate, asa ca normal scriem plecand de la o stare, dar nu trebuie uitat ca mai departe poezia traieste prin cititori, deci e important sa fim pe lungime de unda cu ei... chiar daca urmaresti ideea fara a te gandi la clisee, asa cum zici tu, tot apelezi la imaginatie pentru a crea diversiunea care sa te scoata din (prea) personal, nu? multumesc de trecere! anana | |