| + mă îngropai în pupilele tale, mă desfăceai în culori | Maria Prochipiuc [01.Oct.06 14:01] |
| și apoi înfășurat în mătăsuri viclene rupând strânsoarea zilelor cu toate chemările tale mă chemai . Silvia așa cum am cunoscut-o în Obsesia iubirii, poate puțin mai retrasă în exprimări exaltate, dar așa cum o știu dăruind totul prin cuvântul care xprimă sentimente și stări. Cunosc o altă femeie în acest poem? Nu mai este cea care declanșează iubirea, nu mai este cea care așteptă iubirea, ci aici o altă postură, e femeia care primește darul, e suficient doar să întindă brațele, aici bărbatul e cel ce pus mai mult în evidență și poate e bine așa … de fapt poemul acesta apare a fi închinat cuplului, unde există atăt o simbioză cât și o desfacere cu chemări și rupturi… | |
| = ti-am intins mana | Dan Norea [01.Oct.06 16:31] |
| tu mi-ai spus întinde mâna și am întins mâna (Siliva) ti-am intins mana, am prins-o-n atele, am pus-o si-n ghips, acum nu mai doare, desi se zvoneste (-asistentele mele) sunt ortoped renumit la-ntins... de picioare. | |
| = tace zgomotul | florian stoian -silișteanu [01.Oct.06 22:21] |
| am citit un poem.Silvia Van nu prea face zgomot pe drumurile pe care umblă și tace sunete.Ea scrie. Nu sparge tipare nu sparge vitrine nu deranjează și nu se omoară la fierbinți. Silvia Van este poetă. Ea doar se uită din drum la cine face țăndări zgomotul și merge mai departe. Am citit un poem | |
| = da | Elena Chelaru [02.Oct.06 18:41] |
| Singurul lucru care nu-mi suna prea bine e "cu toate chemările tale mă chemai", cred ca puteai gasi altceva, insa in rest poemul e construit cu armonie si echilibru in jurul clasicei con-vietuiri, el, ea, natura elementara. Emotia ce transpare din poem este vie, si pentru asta mi-a placut. | |
| = . | Dan Tristian [02.Oct.06 20:59] |
| Un poem delicat. Remarc maturitatea abordării. | |
| = Totusi.... | Marius Mihaescu [03.Oct.06 08:47] |
| Eram o femeie-lună cu fruntea de var, o stâncă roșie arsa lovită iubită de soare mi se par obsedante expresiile ,, eram o femeie’’ ,, de soare’’ ,,erai un barbat’’, ,, de crivat’’’ etc… Ce nu pot intelege e cum o data risipita mai puteai fi alungata ... ,,mă risipeai în tot trupul mă alungai o vreme'' Si bineinteles, expresia : ,, cu toate chemările tale mă chemai’’ da un gust amar poeziei. Am ramas si cu ceva frumos din aceasta poezie ,,mă desfăceai în culori'' Cu tot respectul, M.M | |
| = voua, multumindu-va... | Silvia Van [03.Oct.06 08:48] |
| Multumesc, Maria, ca, cercetandu-mi versurile, ma intelegi asa de bine; multumesc, Dan Norea, pentru atentie si pentru simpatia pe care mi-o arati, impartasita, de altfel; multumesc, Silisteanule, pentru ca-mi lasi in pagina ganduri si cuvinte pretioase; multumesc, Elena, pentru aprecieri si pentru sugestii; multumesc, Dan Tristian, pentru cele spuse si mai ales pentru ce n-ai spus. | |
| = Marius Mihaescu | Silvia Van [03.Oct.06 08:59] |
| Recunosc ca am anumite obsesii in poezie, si nu numai, dar acesta e un fel al meu de-a fi; nedumeririle tale isi gasesc o explicatie plauzibila, cel putin pentru mine: risipirea (femeii) in trup (-ul barbatului) e vazuta ca un proces de moment si nu de durata, tine atat cat tine o ora de iubire...dupa aceea, departe fiind, ea se poate simti alungata; ultimele doua versuri au trezit mai multe impotriviri, dar n-am sa renunt la ele, pentru ca am vrut sa exprim ceea ce se exprima prin versul "saruta-ma cu sarutarile gurii tale" din Cantarea Cantarilor, tot o obsesie de-a mea. Multumesc frumos pentru trecere. | |
| = si totusi... | Marius Mihaescu [03.Oct.06 09:27] |
| respect pasiunea ta pentru expresii obsesive!!! Dar ma intreb... chiar femeia se risipeste in trupul barbatului? M.M | |
| = Of, Marius, cine vei fi fiind tu... | Silvia Van [03.Oct.06 09:57] |
| La propriu nu se risipeste, desigur, dar la modul figurat, da, se risipeste fiinta ei intr-a lui, asta ar fi ideea, mai mult nu stiu ce-as putea explica; sigur, totul poate fi aiurea intr-o expresie, dar nu cata vreme e poezie, pentru ca noi avem puterea asta fastuoasa de a da cuvintelor ce sens si ce forma dorim noi. Nu? | |
| = Buna, sunt Marius Mihaescu!! | Marius Mihaescu [03.Oct.06 11:46] |
| iarta-ma, poetii pot da ,, cuvintelor ce sens si ce forma '' doresc insa eu tot zic ca de fapt barbatul este cel ce se risipeste in trupul femeii si la propriu si la figurat!!! O femeie ce isi risipeste intreaga fiinta in trupul unui barbat isi pierde insasi esenta de a fi femeie, pe cand un barbat ii da femeii prin ,, risipirea lui'' sansa de procreare , de implinire!!!!! Cu tot respectul, M.M | |
| = Lirism mai vechi decat noi | Odãgescu Bogdan [03.Oct.06 17:59] |
| Doua tablouri intrepatrunse, apoi un unic tablou aproape ritualic (asta prin repetitiile care apar, uneori de 3 ori). As spune ca textul ma duce undeva departe in timp, in cautarea unui lirism mai apropiat de facerea lumii... Mi-a placut si m-a pus pe ganduri. Mai trec... | |
| = Suav, solar, sonor, sublim... | Alexandra Alb [05.Oct.06 00:44] |
| Imagini suave - "femeie-luna", "mi-ai spus intinde mana si am intins mana", "imi treceau pescarusii prin zambet", "tristetea mea dulce/albastra ca un flutur", imagini solare - "arsa de soare/lovita de soare iubita de soare", "privirile arse", "ma desfaceai in culori"... O poezie a antitezelor delicate, in care alternanta suav/solar, paralela barbat/femeie, opozitia soare/crivat sunt zdrobite de forta versurilor finale "cu toate chemarile tale/ ma chemai"... | |
| = Multumesc | Silvia Van [05.Oct.06 09:25] |
| Va multumesc, Bogdan, Alexandra, pentru timpul pe care mi l-ati acordat si pentru bunavointa de a-mi lasa impresiile voastre; ma bucur ca ati gasit in poemul meu ceva care sa va atinga sufletul, iata un motiv bine intemeiat sa va simt prieteni... | |
| = Ca o mătase | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [08.Oct.06 19:59] |
| Ca o mătase discursul tău. Recunosc că mă stăpânește un misticism bahic autumnal, dar simt seismul semiotic din preajma cuvintelor tale. Mesajul puțin carnal-malițioșii ar spune poezie feminină- e totuși virtuos și rafinat ("câteodată îmi treceau pescărușii prin zâmbet"). | |
| = Multumesc, Viorel Silviu Pacala | Silvia Van [08.Oct.06 21:46] |
| Multumesc, profesore, pentru cuvintele frumoase; eu te iau in serios, desi tu, asa cum declari, nu ma iei, cum nu iei pe nimeni; recunosc totusi ca atitudinea ta imi da un mare sentiment de usurare; mai treci, te astept cu interes. | |
| = Ești ca o dulce călimară... | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [09.Oct.06 18:13] |
| Infracțiunea la care te referi s-a abrogat. Ești ca o dulce călimară...uite că mă provoci și fac complimente iar mie nu-mi stă în caracter... | |