| = :) | Ana Maria Gârlău [28.Sep.06 23:00] |
| Acest poem mi-a atras atentia si nu prin valoare neaparat,ci prin simplitatea sentimentului(pe alocuri depasesti masura cu limbajul figurat-sau asa mi se pare mie). Si ca sa vezi ca nu vorbesc aiurea,mai jos iti ofer un exemplu ca sa te lamuresti ce inteleg eu prin depasirea masurii cu "zorzoanele": "să aștepți ceea ce speri să se întâmple și ceea ce va alunga tristețea precum oceanul înghite visele marinarilor cu sufletul ros de valuri care se umflă odată cu pânzele corăbiei" Remarc: "tu nu știi toate aceste lucruri tu nu știi nimic din existența mea mică și speriată aș putea să îți spun absolut totul să nu mai fie nimic între noi dar gesturile mele trec lipsite de consistență prin lucruri rămâne poate o dungă subțire care dispare iute în aerul rece " Cu drag, Ana:) | |