Comentariile membrilor:

=  Opinie	Jianu Liviu-Florian [27.Sep.06 15:19]
S-a fost scris un roman: "Ultimul mohican". Poate, domnia-ta ai scris un pamflet numit : "Ultimul crestin".
=  AsterAstrologicus	Paul daSin [28.Sep.06 00:27]
Gasita Speranta sinucisa... Fericirea urla la Ochiul Piramidal raze de Vestire: Iata "Fiul"! Doar Astrologul Mileniului intrista o piele uscata... "Iar o Cometa.. ce ploaie de stele.."; Copilul zambea: "A fost Sagetatorul.. doar pentru Mine" Iar noi 'visam'...contempland de pe cruce. :(
=  in loc de...	luana zosmer [28.Sep.06 20:58]
Contemplam toti de pe-o cruce sau alta Gorune, putini raminem in amintire.Si marele print al tau, fie ca vrei fie ca nu aminteste de-o credinta.oare asa intr-o doara nu oricine crede-n ceva e crucificat de altcineva? Cred ca nu s-a sinucis ci numai asa, a murit ca sa lase locul filozofiei, sau unei religii? sau poate e alt print? nu conteaza,mie-mi place iisus.
=  Luana	Manolescu Gorun [29.Sep.06 01:29]
Și mie, Luana îmi place și Moise și Isus și Mohamed și Buda. Nu-mi plac rabinii, popii (catolici & ortodocși & nu știu cum le zice ălora din Islam & idem ălora din Budismul de toate felurile). Mai rău e că ne aducem aminte de cei ce ne plac foarte rar și reușim să-I "simțim" de ACOLO unde ei SUNT, pentru că ne împiedicăm de diverse "biserici" care au născut, la rândul lor, tot soiul de "bisericuțe" ….. In ceea ce privește poezia de față, ea face parte dintr-un ciclu dedicat "Prințului" si orice interpretare a parților in afara întregului poate fi dezavantajoasa.
=  Insemnare pe o carte virtuala pentru viata de apoi	Jianu Liviu-Florian [29.Sep.06 12:30]
Cugetare - 271 „Oare de ce unii oameni, educati la scoli inalte si botezati in Numele lui Hristos, se indeparteaza de crestinism si se daruiesc cu totul filozofiei si teoriilor omenesti, afirmand ca ele contin mai mult adevar decat crestinismul? Din doua motive se intampla aceasta: fie dintr-o intelegere cu totul superficiala a crestinismului, fie din cauza pacatelor. Mintea superficiala nu-L poate primi pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul de curtea de justitie. Crestinii pacatosi si superficiali au fost de-a lungul timpului tot atat de revoltati impotriva crestinismului ca si paganii. Celor superficiali si culpabili le-a fost intotdeauna mai comod sa se scalde in baltoaca noroioasa a cugetarii omenesti, decat sa se arunce in adancurile riscante ale lui Hristos. Pe cei care Il urmeaza cu credinta, Hristos ii cheama mereu la adancimi tot mai mari, precum i-a spus Sfantului Apostol Petru: Mana la adanc (Luca 5:4). Sfantul Marcu Ascetul zice ca legea lui Dumnezeu se pricepe in masura in care implinesti cu fapta sfintele porunci ale lui Dumnezeu:”Ignoranta il face pe om sa graiasca impotriva a ceea ce ii este de folos, iar obraznicia inmulteste pacatul””. „Proloagele de la Ohrida” – de Sfantul Nicolae Velimirovici – pag. 271
=  Pt. Jianu Liviu-Florian	Manolescu Gorun [10.Dec.18 14:27]
Dacă Domnia Ta I-ai citi (enumăr la întâmplare) pe: Philon din Alexandria, Sf. Augustin, Sf. Thomas D'Aquino ….și, de pe la noi, pe Blaga, Părintele Stăniloaie, și nu l-ai "frunzări" fără să încerci să-l înțelegi cu inima pe Părintele Cleopa (pe care, sunt sigur "L-a mâncat Gura Raiului") și chiar pe Petre Țuțea, poate ai fi mai înțelegător….Mi-aduc aminte de o discuție îndelungată cu un "martor al lui Iehova" pe care am avut răbdarea să-l ascult preț de câteva ore. Și care îmi repeta, ca argument suprem, că Biblia este singura carte pe care scrie că-I "sfântă". Iar eu îl întrebam tot timpul dacă a avut vreodată "experiența" (subiectivă) a Divinității. Și el repeta într-una argumentul citat anterior. Cred că acest "martor" este unul dintre cele mai bune exemple de dogmatism. Și, în plus, dacă ai avea bunăvoința să arunci o privire și în alte contexte cultural-religioase cum ar fi Budismul și chiar Islamismul - ca să le enumăr numai pe cele principale în afara creștinismului (excluzând, bineînțeles, tot soiul de secte care au proliferat și proliferează peste tot) poate, repet, ai deveni mai îngăduitor. Nu vreau să dezvolt mai mult aici subiectul (am încercat s-o fac în alte texte postate pe Agonia). Umila mea părere (nici măcar originală) și experiența proprie este că Divinitatea nu poate fi revendicată de o religie sau alta. Dar există posibilitatea de a ajunge la Ea atât din cadrul Creștinismului cât și celorlalte religii în măsura în care nu devii "deviant" (sectar) frizând, de multe ori habotnicia și, în final, patologicul. Iar a opune o religie, altei religii, nu vreau să mai spun ce s-a întâmplat și, din nefericire, se întâmplă….Repet, poți "experimenta" Divinitatea din cadrul Religiei în care te-ai născut sau pe care ai adoptat-o. Există însă, din nefericire, o singură piedică: să-i spun "nivelul spiritual" al fiecăruia dintre noi și eforturile pe care le face fiecare. Observ că m-am întins cam mult. Și, pentru alții, poate devin plictisitor sau "patetic". În legătură cu "producția" mea care a stârnit discuția (am mai spus acest lucru) ea face parte dintr-un ciclu dedicat "Prințului", iar "întregul" cred că nu poate fi încă receptat printr-o singură "parte". Încet, încet voi posta și alte "părți" dacă voi considera că reușesc să transmit mesajul pe care îl doresc. Până atunci îți transmit gândurile mele cele mai bune, G.M. P.S. Nu pot totuși să nu repet: cred că, mai bine, este să "trăim experimentând" o religie (oricare ar fi) decât să "vorbim" despre "religie" în general și despre una anumită, în particular, folosindu-ne de tot soiul de citate. Așa că, în măsura în care mesajul de care vorbeam nu voi reuși să-l transmit așa cum cred eu că poate fi receptat, voi renunța.
=  O viziune prea simplistă	PÃCALÃ VIOREL SILVIU [30.Sep.06 09:25]
O viziune prea simplistă pentru complexitatea temei. Iar dulcele stil clasic șchiopătă atât de evident. Mai lucrează...
=  Doi.. (Pacala)	Manolescu Gorun [30.Sep.06 15:28]
Doi... si c-o smochina, zece! Din abisul gandirii lui Pacacala si etc..: "Cândva, am cunoscut un văr Care repara pietre. Și cum în imperfecțiunea lor grosolană Existau aruncate peste tot, Își făcea calcule. " "O viziune prea simplistă pentru complexitatea temei. Iar dulcele stil "aforistic" șchiopătă atât de evident. Mai lucrează...". Sau mai bine nu! Ca tot aia e. "Si cum prostia grosolana e aruncata peste tot, degeaba iti faci calcule... De unde nu e..., nimeni nu cere. Asa ca, incheind in ton optimist, sa ne vedem cand mi-oi vedea ceafa. Dar sa ne auzim, in scris, cat mai curand posibil, ca ma distreaza
=  Doi.. (Pacala)	Manolescu Gorun [30.Sep.06 15:30]
Doi... si c-o smochina, zece! Din abisul gandirii lui Pacacala si etc..: "Cândva, am cunoscut un văr Care repara pietre. Și cum în imperfecțiunea lor grosolană Existau aruncate peste tot, Își făcea calcule. " "O viziune prea simplistă pentru complexitatea temei. Iar dulcele stil "aforistic" șchiopătă atât de evident. Mai lucrează...". Sau mai bine nu! Ca tot aia e. "Si cum prostia grosolana e aruncata peste tot, degeaba iti faci calcule... De unde nu e..., nimeni nu cere. Asa ca, incheind in ton optimist, sa ne vedem cand mi-oi vedea ceafa. Dar sa ne auzim, in scris, cat mai curand posibil, ca ma distreaza
=  3	lucian danilov [01.Oct.06 18:43]
un text plin de clisee fericirea il pandea o ploaie de stele palid arcas obscur manuscris a umbrei taina tacerea /valeu nici fecioarele de la pension nu mai gusta asa ceva
=  Amintirea lui - uneori - ne visează	cornel marginean [04.Oct.06 22:47]
Am citit si comentariile dar prefer sa vorbesc despre poezie. Vreau sa apreciez o relatie foarte bine construita de tine, si anume, ritmul pe care il ridica singure cuvintele alaturi de cel al constructiei strofelor prin transferarea din sensul acela de epopee tragica spre atmosfera de taram al personajului tau, al printului. Reusesti sa creezi decorul de mit, chiar straniu, al unor vremuri cu printi, dar dense in gandire si actuale. Mi-a placut aceea idee a amintirii care ne viseaza. Este o idee si un mesaj foarte frumos si valoros nu doar pentru poezia ta de acum.
=  Ultima	Jianu Liviu-Florian [05.Oct.06 12:22]
Un detinut pe cruce, pentru sufletul tau “Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; Strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica. “ Acestea sunt cuvintele lui Iisus Hristos. Dar cine este acest Iisus Hristos? Este Dumnezeu intrupat. Unul dintre atatia Dumnezei care exista si au existat in Univers. Care ne spun ca au creat lumea si l-au creat pe om. Am citit cuvintele fiecarui Dumnezeu din Univers. Am citit viata fiecarui Dumnezeu. Am fost flamand. Am fost insetat. Am fost gol. Am fost bolnav. Am fost intemnitat intr-un izolator. Si dintre toti Dumnezeii care au creat omul si lumea, am intalnit, tarziu, un singur Dumnezeu care mi-a spus: Si eu am fost flamand. Si eu am fost insetat. Si eu am fost gol. Si eu am fost bolnav. Si eu am fost intemnitat. Si toti cei care au fost ca mine, sunt fratii mei mai mici, pe care ii am in grija. Atata grija, incat imi dau cu bucurie viata pentru ei. Citind si urmand viata acestui Dumnezeu si ascultandu-i cuvintele, mai intai, citind si urmand apoi cartile celor care l-au cunoscut si pipait pe acest Dumnezeu, citind si urmand vietile si cartile celor care au fost unsi in duhul acestui Dumnezeu, au crezut, au trait si au murit intru acest Dumnezeu, mi-am spus: Chiar daca acest Univers ar fi fost creat de un alt Dumnezeu, pentru mine Dumnezeul meu este Iisus Hristos. Pentru ca el este bun cu cel slab. Este bun cu cel rau. Este bun cu cel pacatos. Este bun cu toti. Unde este pacatul mai mare, unde este raul mai crancen, unde este ticalosia mai infama, unde este saracia mai cumplita, unde este singuratatea mai amara, unde este viata mai plina de disperare, acolo este inima de mama, acolo este mana de ajutor mai barbateasca, acolo este palma ocrotitoare mai umana a Dumnezeului meu, Iisus Hristos. El judeca oamenii nu dupa haine, nu dupa zidurile caselor, nu dupa cuvinte, nu dupa stralucire, nu dupa faima, ci dupa inima lor. “Buna ziua, om bun!” “Buna sa-ti fie inima!” Asa se salutau odata oamenii. Pentru Iisus Hristos nu exista in intregul Univers un lucru mai valoros decat sufletul meu. Nu exista in intregul Univers un lucru mai valoros decat sufletul tau. Nu exista in intregul Univers un lucru mai valoros decat sufletul unui om. Nu, pamantul. Nu, cerul. Nu, bogatiile lumii. Nu, Universul. Ci sufletul tau Omule. El i-a dat viata la nasterea ta. El ii da, si dupa moartea ta, viata vesnica. Si dupa faptele sufletului tau in aceasta viata, tot el judeca sufletul tau, asa cum te judeca pe tine, copile, tatal tau, sau mama ta. Si te pune pe coji de nuca o vesnicie, sau te strange cu dragoste parinteasca in brate. Iisus Hristos m-a pregatit pentru tot ce poate fi mai rau in viata. “De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, Si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor ? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca ? Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. Amin.” Dincolo de orice rau, fiecare creatie a acestei lumi, fiecare minune facuta de om, fiecare clipa pe care o traiesc, fiecare binecuvantata clipa traita in familie, in casa, este un imn si o rugaciune nepriceputa pe care i-o adresez. Fiecare ingenunchere in biserica lui cea dreapta, ortodoxa, fiecare dar de o frimitura de paine, macar, facuta ei, sau unui frate mai mic al lui, fiecare rugaciune pentru cel care mi-a facut bine, sau mi-a facut rau, sau, pur si simplu, este om, si nu imi poate fi indiferent, fiecare asemenea lucru este un dar nepretuit al Vietii, Caii, si Adevarului, care este Iisus Hristos. Dumnezeul meu. Cel Bun. Jianu Liviu-Florian 16.02.2006
=  Compasiune	Manolescu Gorun [10.Dec.18 14:27]
Am stat mult pe gânduri până să îți răspund. Și totuși o fac. Nu o să mă lansez în tot soiul de considerente, mai mult sau mai puțin argumentative (superflue), pentru care o fac. Ci, o fac pur și simplu. 1. Am afirmat că, în cadrul oricărei religii, deci pe căi diferite, se poate ajunge la ceea ce eu numesc Divinitate. Acum voi încerca să "vorbesc", pentru dumneata, din "interiorul" Creștinismului (Ortodox) 2. " În Teologia [Creștină] nu trebuie să concepem distincția și indistincția numai ca două lucruri contradictorii, ci trebuie să le înțelegem depășindu-le. Astfel "înțelegem" limpede că Treimea și Unitate sunt unul și același lucru: unde distincția este indistincție, Trinitatea este Unitate; și invers, unde indistincția este distincție, Unitatea este Trinitate. De altfel, Dumnezeul Trinitar Se revelează în comuniunea dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh" (Petre Țuțea). 3. "Smerenia, din diavoli poate să facă îngeri, iar mândria, din îngeri poate să facă diavoli" (Sfântul Ioan Scărarul, Scara, cuv. 25). 4. Iată ce spui dumneata: "Chiar daca acest Univers ar fi fost creat de un alt Dumnezeu, pentru mine Dumnezeul meu este Iisus Hristos … Fiecare ingenunchere in biserica lui cea dreapta, ortodoxa….este un dar nepretuit al Vietii, Caii, si Adevarului, care este Iisus Hristos. Dumnezeul meu." Și, se pare (cel puțin mie mi se pare) că aici dumneata "rupi" Trinitatea dând, fără să vrei (inconștient) dovadă de, să-i zic, "trufia mândriei" că deții "adevărul absolut" (care, în Creștinism, accentuez, se află în distincția și indistincția Trinității și numai aceasta îl poate deține mai presus de noi muritorii de rând) 5. De aceea, rogu-te să iei aminte la spusele Părintelui Cleopa: "Este bine …să obișnuim mintea ca în timpul rugăciunii să se afle în partea de deasupra inimii și să privească în adâncul ei, dar să nu fie la mijloc (adică în inimă), la o parte sau în partea de jos a inimii" (Cleopa)…"astfel [căldura Dumnezeiască] nu este însoțită de vre-o dulceață a poftei, fie și ușoară (iar 'trufia mândriei' nu prea cred că e chiar o poftă ușoară - zic eu), ci ține trupul în stare de liniște. Când însă căldura care însoțește rugăciunea lui Isus nu este însoțită de simțire duhovnicească [a Trinității],… este o simplă căldură a sângelui" (Episcopul Ignatie Briancianinov). 6. În concluzie și fie-mi iertat, dumneata, prin 'trufia mândriei' inconștiente pari a te îndepărta nu numai de Isus (despre care, în încercarea mea umilă am spus că, din păcate, "amintirea lui, uneori (din ce în ce mai rar, adaug) ne visează" ci de Unitatea Treimii (din punctul de vedere a Creștinismului, în general și al celui Ortodox în particular), făcând din "Fiu" un idol. 7. Închei cu întreaga mea compasiune pentru dumneata, amintind și accentuând că și în alte religii, pe căi și cu "înțelegeri" diferite, se poate ajunge la Divintate care pare a fi una singură (iar pentru mine, acel "pare" nu există) G. M.
=  "Orice om are dreptul la un pahar de vin..."	Jianu Liviu-Florian [06.Oct.06 10:40]
Si dupa ce bea un pahar de vin, devine alt om. Si mai are dreptul la un pahar... " (Moisil) Asta, in legatura cu "Ultima": Meditatie Noi n-avem in aceasta viata decat un interes: acela al mantuirei noastre si nimeni nu poate fi mantuit decat de Iisus Hristos si prin Iisus Hristos; credinta in Cuvnatul Sau, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtutilor Sale, iata viata! Alta nu e si nu poate fi! Restul e desertaciune si am vazut, zice Inteleptul, ca nimic nu prisoseste omului din toata osteneala sa care se osteneste sub soare. (Ecl. 1,3) Bogatii, placeri, mariri, ce sunt toate acestea, cand se arunca trupul in groapa si cand sufletul se duce in vesnicie? Cugetati la aceasta chiar de astazi, chiar din acest moment, caci maine poate nu va mai fi timp. Lucrati cat e ziua: Adunati-va comori in cer care nu pier. (Mat. VI, 20) Vine noaptea cand nimeni nu poate sa lucreze.( Ioan VI,4) Dorintele zadarnice nu ne vor mantui: Dumnezeu voieste fapte. Deci, urmati lui Iisus, daca voiti a trai pentru totdeauna cu El.
=  Altminteri	Jianu Liviu-Florian [06.Oct.06 12:27]
Altminteri, stimate domnule Manolescu, vă înțeleg compasiunea cu care mă priviți, și aveți perfectă dreptate, eu nefiind decât un cititor aflat mereu la litera A a Noului și Vechiului Testament, a scrierilor părintelui Cleopa Ilie, a patericelor, proloagelor, scrisorilor, și a altor scrieri din care cu rațiunea puține pricep, iar cu inima, cu atât mai puține. Am citit și recitit ultimul Domniei Voastre comentariu, și nu mă mira deloc faptul că îmi adresați intreaga Domniei Voastre compasiune, pe care țin să vă mărturisesc că o primesc ca pe un dar de preț, fără să îl și merit. Primiți, vă rog, și din partea mea, săracele mele comentarii, nici măcar personale, și urarea de a dobândi întregul bine Dumnezeiesc. Cu respect, Jianu Liviu-Florian
=  Cornel Marginean	Manolescu Gorun [06.Oct.06 14:18]
Cu multe multumiri pentru comentariul lucid, pertinent si la obiect. Oricand imi va face o deosebita placere sa mai conversam. Cu pretuire, G.M.