| + Un poem dedicat mai mult bărbaților, dacă se referă la maț? | Maria Prochipiuc [25.Sep.06 14:38] |
| dar să fie lecturat de femei! pe unde-i oare mațul dintre pulpe cel ce-n găoaze căuta nespusul învârtoșându-și nebunește fusul simțind savoarea vulvei ca o vulpe – Nu caut să dau interpretări, gândul m-ar duce să găsesc o multitudine de sensuri, dar așa cum mi le doresc eu și m-aș depărta întru totul de mesajul pe care l-am simțit de la prima cititre. Mi-a dat o notă de gravitate la început, iar apoi am reacționat în modul cel mai normal, adică m-a pufnit râsul. E realitatea realităților spuse cum numai cuvântul o poate exprima, cum numai versul se poate răsfrânge în sintagme uneori cutremurătoare. La a doua citire am făcut abstracție de autor, am vrut să cunosc doar versul, fiindcă îmi este de fiecare dată în cazuri de genul acesta greu să le asociez… și totuși Adrian Munteanu, demonstrează dacă se mai poate demonstra că și acel urât poate fi exprimat atât de delicat. Un poem deosebit! | |
| = Maria | Adrian Munteanu [25.Sep.06 18:35] |
| Textul a fost scris ca un sonet al decrepitudinii. Dacă am reușit, veți spune voi. | |
| = Stimă | Heghedus Camelia [26.Sep.06 18:03] |
| Interpretez “întrulpe” si “întrânsele” ca nevoia de a înlătura cuvintelor ghilimelele, adică nevoia firească de a scrie ceva ce nu s-a mai scris. | |