| + parere | Andu Moldovean [21.Sep.06 17:45] |
| Da, inca un text care "vorbeste" si vorbeste cu talc. Constat mai nou o anumita inclinatie a Alinei Livia Lazar catre dramaturgie... si nu pot spune ca nu o "prinde" si aceasta ipostaza. Desigur ar trebui scris mult pe marginea acestui text, de la cosmogonie (si legatura acesteia cu blestemul neputintei noastre) si pana la suicid, ca act reflex, inconstient, al unei bravadei a "creatului" in fata "Creatorului" sau. Nu fac acest lucru acum, din motive nedemne, insa las semnul aprecierii mele pe acest text. Si sper ca se vor ivi altii care vor petrece mai mult timp cu degetele pe taste pentru a spune ceea ce se cuvine aici. Bobadil. P.S. Nu mi-a placut "planeta cu rotile-n sus" desi accept ca planeta e plina de "roti" nowadays... e doar un amanunt. P.P.S. Da, dar camila avea douacocoase | |
| = li | ștefan ciobanu [21.Sep.06 21:48] |
| am văzut un întreg film aici, cu imagini puternice filmate pe o cameră de amator care dă valoarea totală.poeziile tale le văd ca pe niște dialoguri aproape, că ne vorbești, eu unul te-am simțit lângă mine la versurile 'moartea mea ca un arc sărit fix din mijlocul patului mai dormi na'(ca să nu mai pun versul 'de care apoi oho de care apoi'..pe care nu îl comentez, te las să îl strigi cu patosul care se simte) bun, în ceea ce privește sinucisul lasă ceva scris de 'la revedere' măcar lu' ionuț, merită zic eu numai bine | |
| = un text atit de li | Ioana Petcu [22.Sep.06 10:26] |
| la inceput mi-a parut o zbatere a "traitului": acea fiinta rupta intre 'viata mare' si existenta unui lapte acru in frigider. am parcurs textul, cum fac in general la tine in pagina, simtimd din loc in loc, acel banal casnic: "ca un arc sărit fix din mijlocul patului" etc. finalul m-a facut sa zimbesc usor, e o mica intorsatura acolo, atit de fireasc-umana. despre camila, ce sa zic, e foarte aproape de lector, e ca un rezumat al intregii poezii, e ca un drum al gindului (artistic). placut. cu ochiul sting, | |
| = Mulțumesc comentatorilor | Alina Livia Lazăr [22.Sep.06 14:38] |
și scotocitorilor de sens, Ioana, Andu și Ștefan! | |
| + sabotând coerența magicului | Vasile Munteanu [24.Sep.06 09:05] |
nu împlinim blesteme, suntem purtătorii lor; de aceea moartea poate înseamna orice, chiar și un ritual de împerechere, această „religie” de la care ne abatem deseori, dar pe care nu o rătăcim niciodată. ca un fetus într-o mamă moartă („încovrigată în pat”), suntem hrăniți cu materia a cărei descompunere sfidează legile (auto)conservării („laptele din frigider era acru”); avem nevoie de ordine, instinctul nostru pretinde norme funcționale, altele decât cele ale unui mediu comprimat („ca un acordeon”), a cărui natură este astfel anulată; vom trage de acest „burduf” cu orice risc, mai ales cu riscul de a-l rupe; dar vom cânta, ne vom demonstra nouă și vom demonstra celorlalți că suntem vii; dar asta înseamnă – „oho” – minunea vindecării. fără potențarea noastră, lumea e „impotentă”; fără iubire, potențarea noastră este expresie a morții; numai iubirea anulează somnul ca echivalent al morții; „a te regula” dobândește, prin urmare, conotația unui act care se repetă, a unei zgâlțâiri atât de puternice încât patul-mormânt este cutremurat, ca o mărturisire a viului activ (a regulatorilor) și a viului pasiv (a celor cu auzul ecranat de pereți) va trece această cămilă prin urechile acului? nu știm; dar cert este că „acul” a trecut prin cămilă, lăsând-o și anume „grea”; fetusul din fetus e astfel “morgana” și el se cere „plesnit” pentru a se naște, pentru a începe să plângă. | |
| = Vasile Munteanu a luat bisturiul, | Alina Livia Lazăr [24.Sep.06 18:12] |
dar pentru a răni ceva, ci pentru a extirpa lumina din întuneric. există o lumină în întunecimea acestui text, iar Vasile Munteanu mi-o arată. tocmai mie, cea care l-a scris. mulțumesc, deci. | |
| = erata e cuprinzatoare | Alina Livia Lazăr [24.Sep.06 18:13] |
dar NU PENTRU A RÃNI CEVA. :) | |
| = Trăirism acut, o nouă boală | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [28.Sep.06 18:49] |
| Un text bine scris, dar destul de diluat, dacă autorul ar reușii să elimine balstul și să-i dea rotunjime ar ieși un text memorabil, pentru că are substanță. | |