| = incercati, cu incredere Bona! =D | Traian Rotărescu [20.Sep.06 23:40] |
| acel "si gata" te cam contrazice, Sorine -pe langa faptul ca e in plus- de-atunci moarte NU va mai mirosi a Dero, pt tine cel putin, fiindca va fi una necontrafacuta. Eventual, unele senzatii asemanatoare vor incerca urmatorii "candidati" de pe platforma acoperisului P22-God forbid! Cam testamentar per ansamblu...randurile urmat. mi-au pluct the most intr-un fel desprinderea devine un procedeu lipicios | |
| = crede-ma | Sorin DespoT [20.Sep.06 23:58] |
| nu pricepi | |
| = a dero | Iulian Poetrycă [21.Sep.06 00:36] |
| detergentul masselor? | |
| = cum tzi-ai dat seama? :( | Sorin DespoT [21.Sep.06 00:44] |
| sa mohori tu? in locu meu... sd | |
| = pentru ca | Iulian Poetrycă [21.Sep.06 00:58] |
| * toti oamenii sunt muritori ** despot este om __________________________ *** despot este muritor iata inca un silogism misto: * andrusa moare de cancer ** cancerul este nemuritor _________________________________ andrusha este nemuritor acum se naste intrebarea: de ce sa faci azi ceea ce poti face maine? | |
| = asa se scrie despre suicid | Anghel Pop [21.Sep.06 05:12] |
| Poemul asta mi-a placut, pentru ca te simt aici mai putin detasat decat in celelalte, in care te multumeai simplist sa constati fapte irelevante. Acolo era prea multa tehnica, aici e suficienta traire, insa. Dar aici esti tu, si palpabila revolta contra nimicniciei lucrurilor. Astea sunt relatiile umane, in esenta lor derizorie: "janush da macar o flegma pe mine?/ tzupa? sociu? vladareanu?/ cine sint oamenii astia?/ pot sa-i opresc pe strada?/ de ce/ as vrea sa ii opresc pe strada?/ vreau sa beau cu oamenii astia? /deci?" Poate asa ceva simtea Anna Karenina in revelatia ei finala si totala. Acesta e omul, prins in malaxorul daturilor ontologice: "sint acoperisul lumii mele/ de beton si de sticla de/ pe care cad ca un capac de bere". Acesta e conflictul intre valorile autoimpuse de catre societate si dorintele noastre secrete: "fireste ca as vrea sa ma intereseze problema abandonului scolar". Daca "moartea miroase a dero" iar "romania miroase a dero cu totul", atunci concluzia logica e, apud poetryca, "romania miroase a moarte". Si acesta e adevarul! Bine ai venit in Clubul Impotmolitilor Anonimi! Acesta e poetul, care si-ar dori ca "textele sale sa nu crape". Aceasta e lumea, in care pana si moartea ajunge "un produs contrafacut", in care valorile umane s-au cotat la bursa "cu totul" si s-au transformat in reclame insipide si gretoase: "moartea miroase a dero", paradoxal, detergentul care promite paradisiaca fericire a albului divin, extazul perpetuu al curateniei paranoice si al sublimarii sufletului. Asta e starea viscerala, numinoasa, generatoare de poezie: "as vrea sa am glas peste P22/ sa strig ca sinteti niste furnici / ca/ ignoranta va pune picioare in fata picioarelor/ ca femeile si barbatii vostri/ sint niste curve si niste boschetari!/ deci?" Dar sa fii pe marginea caminului P22 (banuiesc ca asta inseamna P22) si sa urli in noapte chestiile cu furnicile si boschetarii, la dreaq, nu e asta poezia/frumusetea absoluta? (pentru Omul Revoltat camusian, desigur). Asta e viata: desi e un altfel de "film tembel", totusi "nimeni nu vine" ca sa ne salveze. "lumea spumega in urma-mi ca o galagie de lacrimi si muci" Exact! De unde stii? Marea minciuna, marea iluzie gen matrix, in care "Apple nu o sa-ti dea nici un iPod". Omule, desigur, esti liber sa spui ca ai intentionat sa exprimi altceva, ca de fapt te-ai amuzat, ca NU AI SIMTIT, dar si eu sunt liber sa spun ca textul asta e singurul tau text care m-a atins, pentru ca aici gasesc razvratire adevarata, senzatii viscerale fara pic de lirism (asa cum stiu ca iti place), autenticitate. Asta e poezia. Daca ai scrie numai asa, numai atunci cand vine starea asta de sevraj, de visceralitate gretoasa pana la extazul scrierii ("ma opreste sa simt/ nevoia de-a scrie despre ce simt"), atunci ai pune de un volum cu care sa-i tragi pe dreapta pe aia de ai zis ca nu dau o flegma pe tine. Parol! Si sa vezi de nu vine studenta frumusica in genunchi inapoi la tine. Tine mintea starea asta in care ai scris textul asta, si scrie numai cand revine, chiar de ar fi sa faci pauze de saptamani intre texte! Deci? | |
| = un altfel de sfirsit, acelasi | Ioana Petcu [21.Sep.06 10:59] |
| e pacat sa nu aiba niste diacritice textul acesta, sorin, pentru ca altfel mie chiar mi-a placut in aceasta disolutie linistita in aceasta reificare inceata in aceasta vidare a sinelui (astea ar fi, cred, centrele mesajului) | |
| = inca un silogism | Andu Moldovean [21.Sep.06 16:10] |
| ***poetryca filozofeaza *** filozofii scriu despre filozofie --- poetryca scrie Acum despre text: NU Sorine, Apple nu iti da bani ca sa nu mori, este singura intrebare la care am gasit un raspuns mai de Domane-ajuta. Bobadil. | |
| + daca tac nu inseamna... | Adina Batîr [21.Sep.06 23:57] |
| exista un ceva in plus, nu as vrea sa-ti spun aici ce e, insa ma gandesc ca toata aceasta alunecare constienta se produce la un moment dat contracronometru, poate e dificil sa se ia o masura atunci cand revolta se innoada in varful degetelor si se produce starea asta pe care o emani in fiecare cuvant si de aceea cauti limpezire. pretextul pe care se construieste discursul parcurge o singura linie si poate asta e de folos textului intrucat se reflecta diametral opus nelinistea absentei, parasirea obiectelor in care pentru o perioada limitata de timp s-a zidit o lume confortabila. primesc nota de autentic ca pe un punct terminal, fiindca aici e mai mult de atat, este momentul in care o durere devine ne-durere, iar ne-durerea ca efect este dincolo de orice sfasiere. | |
| = poet | ioan lila [22.Sep.06 18:34] |
| Sorin Despot, esti un poet de mare tinuta emotionala!!! | |
| = revoltă juvenilă | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [23.Sep.06 16:57] |
| moartea e irelevantă, poezia nu, vei înțelege poate, vom vedea... | |