| = da | emilian valeriu pal [16.Sep.06 12:33] |
| Nu stiu de ce, cind am citit textul m-am inchipuit orfan pe jumatate colindind prin trenuri. O bucata din tine, o bucata de tine, iar pe mine ma impresioneaza bucatile de noi. Titlul e cam lung dar textul are multa forta. Probabil de la respiratie. Emil | |
| = si NU numai | Ioana Petcu [16.Sep.06 12:43] |
| emi(.l), ce ma bucura de-ai simtit ceva din bucatica asta. textul se datoreaza, in principiu acestei ioane care tot creste intr-un interior si in urma unor discutii lungi pe care tot nu le mai concluzionam (cu prietenii). titlul lung - ia sa incerc sa-l spun dintr-o singura suflare, daca nu... il modific :) te citesc alaturi de motanul meu | |
| + super | enache ionut laurentiu [16.Sep.06 17:54] |
| mie mi-a dat o senzatie de sufocare, nu stiu cum, de parca apartineti unei distante pe care o locuiti reciproc, in fiecare. aceeasi interiorizare a sentimentelor pe care am regasit-o in multe din textele tale, cred ca ai aceasta predispunere spre ermetizare sentimentala si fizica, "creșteam impudic pe fiecare organ al tău. În tăcere." cred ca asta e cea mai frumoasa imagine a textului, precum si sfarsitul, acel mine-alveola - te respir , acea absorbtie cauzata de distantare, o absorbtie ce are ca rezultat nedespartirea de, niciodata de, si metamorfoza eu-lui in tu, direct proportionala cu "noi". foarte frumoasa si ofera foarte multe cai de interpretare, de a intelege ce se petrece in tine dar cred ca cel mai bine tu stii. si bineinteles, vocea trista din spatele telefonului. un pestisor auriu :) | |
| = din ala care implineste dorintele si-l aduce pe printul ciudat? | Ioana Petcu [16.Sep.06 18:09] |
| adica la pestisor ma refeream. ionut, merci fain, daca a placut incilceala asta lactata nu ma face decit multumita. si dincolo de respiratia in doi, ca un singur trup, starea se reflecta in exterior, din cauza asta si inundatia si universul rasturnat. e un buclaj acolo. girafa | |
| = cuvinte nu mai am | Robu Cristina [16.Sep.06 21:56] |
| ma lasi mereu perplexata iti miros, gust,palpez, visez, traiesc textele pana la durere ioana te respir... | |
| = in linistea duminicala | Ioana Petcu [17.Sep.06 09:32] |
| sau... eu nu stiu daca un cuvint precum "duminicala" exista, dar l-am scris! multumesc mult cri, eu cresc un ochi special pentru tine, saptaminal ii pun apa si el incepe sa respire (!) multumesc editorului care mi-a recomandat textul, imi pare rau ca nu stiu cine este... din cit a mai ramas, o duminica de toamna placuta | |
| = sor'me | alexandru cosmescu [18.Sep.06 13:08] |
| imi era dor sa-ti scriu un comm:) imi place cum 'construiesti' tu... martirii care apar de 2 ori, 'straiul vechi' caruia ii raspunde 'poezia de spus pe strazile cetatii' si care vine in paralel cu telefonul si cu televizorul... combinatia asta misto de vechi si nou... in general, imi place cand lucrezi pe imaginar medieval... retin si eu 'creșteam impudic pe fiecare organ al tău'... si 'fiecare de luna sau de steaua lui'... | |
| = multam frate'meu | Ioana Petcu [18.Sep.06 18:13] |
| eu nu stiu nimic despre mama asta a noastra (arta, poate, simtirea, poate) dar si mie mi-e dor sa te mai vad pe aici si-ti spun sincer ca nu doar eu te vreau pe agonia :) despre martiri am asa o imagine de generala si de sacra si-n acelasi timp deformanta, ca nu stiu cum sa scap de ea si cum s-o mai clarific. cred ca o sa mai am un nod intr-un text cu ei. truvera, albastra, pointilista | |