| + pic pic | emilian valeriu pal [16.Sep.06 12:22] |
| Da. Un text bun, care ar fi mers scris si fara italice si cu bold si cu orice. S-ar fi citit la fel si ar fi avut acelasi efect. Daca esti buna cu mine, poate imi explici ce inseamna titlul, ca eu nu le am cu limbile strainesti. :)) In alta ordine de idei te prinde mantaua de ploaie si stilul acesta confesiv al carui fan ma declar pe toate drumurile. Pentru ca ai reusit sa transimiti o stare care a rezonat cu mine, simplul cititor. Prima strofa mi se pare putin diluata, poate voluntar prin picaturile acelea, insa a doua strofa e marea ta evadare spre poezie. Poate ai simtit nevoia sa subliniezi ceea ce spui prin folosirea italicului, insa, din punctul meu de vedere, se putea si fara, pentru ca textul e la fel de puternic. Uneori, italicele nu sint decit niste zorzoane, dar in contextul de fata nu ma deranjeaza. Pentru ca textul are atmosfera si forta unui evadat pe jumatate, pe o fringhie din cearceafuri agatata de gratiile poeziei. Cu apreciere, Emil | |
| = mulțumesc pt. cuvinte | Loredana Elena Cristea [16.Sep.06 12:54] |
| multumesc Emilian, mai ales pt. cuvinte, incerc să mă adun aici, în cuvintele libere, ale unei noi poezii daleh cumnaleh?:)... a fost un cântec pus sonerie la telefon, care a cântat la un loc cu mine și ploaia, poate într-o poezie, poate în viața reala:) nu se poate ști, a încetat odată cu ploaia și primul somn adânc p.s. voi scoate italicele, cred că ai drepate Lory | |
| = Dau o steluta pentru ca poezia merita citita de toti | Elena Staicu [16.Sep.06 19:45] |
| Realitatea este infruntata de un spirit puternic,in rest doar o pleiada de sentimente profunde ascunse cu tact intr-un zambet,in prag de seara,prin stropi de ploaie. | |
| = :) | Loredana Elena Cristea [16.Sep.06 20:04] |
| Dac-o fi fost tristete, sau nu:) uite ca nu mai stiu, cand vad cati a-ti citit poezia mea:) multumesc Elena si voua nevazutilor:) Lory | |
| = lory, | Dan Cârlea [16.Sep.06 20:21] |
| mie poezia asta mi-a placut in mod deosebit . oricum, cand vad un text premiat de emilian Pal, stiu ca acel text e bun, fiindca sunt oameni care STIU poezie, care simt si gandesc poetic, plus ca au si criterii. Argumentele mele : "am stat până ce ploaia pe care toamna o scuipa printre dinți mi-a curățat și cel din urmă os de jugul purtat la fel cum se purta pe vremuri carnetul de partid" "sunt a mea poate un pic târziu dar în sfârșit imi aparțin" "mă-ntorc desculță spre casă ca un condamnat eliberat pe jumătate evadat pe de-a-ntregul" si nu numai. Un poem ca o regasire, ca valsul pe genunchi, printr-un codru de cruci. DAn | |
| = erata si raspuns | Loredana Elena Cristea [16.Sep.06 20:57] |
| erata - ati citit (cu scuze) Dan, multumesc pentru trecere si comentariu si eu am oameni in care cred atunci cand imi lasa cateva vorbe in legatura cu textele mele:) Lory | |
| = ritm de ploaie | Ramona Mariana Cojocaru [16.Sep.06 23:58] |
| "pic pic... cine ești tu sunt eu în sfârșit eu pic pic... a cui ești tu sunt a mea poate un pic târziu dar în sfârșit imi aparțin" Mi-au placut versurile astea foarte mult, le vad puse intr-o piesa jazz, cu un pian care curge ca ploaia, pic pic...doamne, ce mi-as dori sa auda toti care au citit-o ce am auzit eu... | |
| = Ramona:) | Loredana Elena Cristea [17.Sep.06 10:50] |
| ,,unora le place jazz-ul``, Ramona:), vad ca si noua si ma bucur pt. ca nu prea cunosc multe ,,cazuri``:) multumesc pentru trecere si cuvinte Lory | |
| = Ploua infernal și noi ne iubeam... = * | Șerban Stănescu [17.Sep.06 11:55] |
| Iată, sunt în stația din dreptul EM Livezeni. Privesc spre complex, spre "Parâng". Parcă prin zidul complexului, vag, către școala 5. Tablou arhicunoscut și totuși, total necunoscut. Privesc vag peste umăr, poate un gest reflex sau poate, cine știe, o chemare din străfunduri; o siluetă de fată, cu părul lung, adunat în șuvițe de picăturile de ploaie, privește poate tot atât de aproape-departe-nesfârșit. Undeva, se aude o melodie cu iz oriental. Scurta ei lungă-lungă, lucioasă, neagră, din piele, îmi amintește de Matrix. Habar n-am de ce stau în stație. Undeva, în colțul gurii, un rest de țigară îmi dă senzația că aș fi ancorat în realitate. În care realitate? ne cunoaștem de undeva?:) parcă zice ea... Da... Ne cunoaștem. Avem nevoie de cuvinte? Poate. Uneori însă, ajung picăturile de ploaie. Poate nu pentru toți. Poate că nu toți au răbdare să... Eu aveam nevoie și am simțit de multe ori nevoia să las picurii de apă să curgă în mine, "până ce ploaia pe care toamna o scuipa printre dinți mi-a curățat și cel din urmă os de jugul purtat la fel cum se purta pe vremuri carnetul de partid" Dar pentru asta, îți trebuie uneori atât de mult curaj! Pentru că de exemplu, riști să pierzi ultimul maxi-taxi. Și ce-ai să te faci --- nu-i așa? --- acolo, în ploaie, ud așa, până la piele? Dacă răcești? Mulțumesc! Lory! pentru curajul! de a fi stat alături de mine în ploaie. Și eu care credeam că sunt singurul refractar la sfaturile privitoare la păstrarea sănătății... "*" din titlu, înseamnă că eu ți-am dat steluța mea. Alta n-am și probabil nici n-o să am, pentru că am obiceiul să fluier în biserică, și e unul vechi. Semnele de exclamare, în loc de virgule, țin loc de (tagul bold, dacă "dispare" iar), pe care n-am voie să le folosesc (ibidem steluțe). Mai dau eu pe la tine... Turtle. | |
| = Șerban | Loredana Elena Cristea [17.Sep.06 12:04] |
| Șerbane:).. citisem undeva așa: după câțiva ani (cei mai frumoși), pleci fără nici un scop de-acasă, plouă, nu vrei s-ajungi nicăieri, stai colo unde pleacă și vine lumea să-ți imaginezi de câte ori drumul tău ar fi putut să ia o direcție diferită:) oprește aceeași mașină, singura pe care o cunoști:) și-auzi de undeva de dincolo de geam: ,,ne cunoaștem?''... nu:), n-am putut să ne cunoaștem:) mulțam, ploua infernal, ca-ntr-un botez de curățire al oaselor:) Lory | |