| = unu plus unu | Gabriela Munteanu [14.Sep.06 15:37] |
| fac tot unu doar daca eu+tu = totul-noi 2. am regasit aici o fila de liniste si ideea ca imediat cum te nasti, incepi sa si mori si mi-am adus aminte spre sfarsit de Nichita care era "frumos ca umbra unei idei" mi-au placut constructiile metaforice pline de lumina, mai ales ultima "doar pietrele sunt păsări…" cu apreciere, | |
| = muzica naște psi bolovanii-naripați | Dana Stefan [14.Sep.06 17:29] |
| Dacă rostim 1(unu) nu există interval. Da. Dar tot 1(unu) este o cifră ce însumează în ea cât e de dincolo și până la ea, tot ce se întâmplă de la minus, până la 1(unu), cifra unu conține toată energia acumulată, toată experiența de viață de la ea și până la ea, Măriuco. De la 1(unu) până la 1(unu) înseamnă TOTUL. Nu am enumerat ci am definit, am cuprins. O asemenea construcție nu e supra-punere, e exprimarea însăși a naturii lucrurilor, de vreme ce numerele și raportul numerelor nu țin de accidental, și-atunci construcția poate însemna o alta lume decât a palpabilului, construim o lume a senzorialului, a ideilor și da, poți și să cuprinzi în brațe o idee, pentru că ideile plutesc IN ETER nu în aer. Ești melodie. Melodie. Melodie. Muzică! Și tu când cuprinzi totul, e ca și cum ai pluti în eter ca o pasăre... | |
| = niciodată gata de plecare… | Maria Prochipiuc [14.Sep.06 17:59] |
| Gabriela – mă refer aici la cu totul altă interpretarea a acelui UNU, există undeva o expresie, dar încă nu o divulg... spui că ai găsit aici o filă de liniște, eu am văzut cu totul altceva, dar mi se pare extrardinar de frumos atunci când neliniștea ta este privită ca o liniște, se pare că de fapt asta s-a vrut a se exprima. Uite așa îmi mai aduc aminte de Nichita, de-o bucată de vreme am încercat să ies dincolo de el, admir o parte din poeziile sale, au fost pentru mine carte de învățătură... Dana – când rostim U-Nu, știu că nu mai trebuie să existe interval fiindca acel doi se întrepătrunde, energia ar trebui să fie la cote maxime, fiindcă în acel UNU, dacă mă refer la ființa lucrurilor, sunt două personalități, două caractere, două…Totul, așa cum bine ai definit. Îmi place filosofia ta, știi bine că și mie îmi place să fac așa ceva și mă bucur când te mai regăsesc pe aici…cu ce-a mai rămas din noi. Mulțumesc vouă pentru popas în acestă pagină, zisă de jurnal, un moment a unei zile… | |
| = niciodată gata de plecare… | Maria Prochipiuc [14.Sep.06 18:00] |
| Gabriela – mă refer aici la cu totul altă interpretarea a acelui UNU, există undeva o expresie, dar încă nu o divulg... spui că ai găsit aici o filă de liniște, eu am văzut cu totul altceva, dar mi se pare extrardinar de frumos atunci când neliniștea ta este privită ca o liniște, se pare că de fapt asta s-a vrut a se exprima. Uite așa îmi mai aduc aminte de Nichita, de-o bucată de vreme am încercat să ies dincolo de el, admir o parte din poeziile sale, au fost pentru mine carte de învățătură... Dana – când rostim U-Nu, știu că nu mai trebuie să existe interval fiindca acel doi se întrepătrunde, energia ar trebui să fie la cote maxime, fiindcă în acel UNU, dacă mă refer la ființa lucrurilor, sunt două personalități, două caractere, două…Totul, așa cum bine ai definit. Îmi place filosofia ta, știi bine că și mie îmi place să fac așa ceva și mă bucur când te mai regăsesc pe aici…cu ce-a mai rămas din noi. Mulțumesc vouă pentru popas în acestă pagină, zisă de jurnal, un moment al unei zile… | |