Comentariile membrilor:

= am să-i dau bărbatului meu să citească ce ai scris e tragico-comic
constantin cornelia claudia
[09.Sep.06 13:33]
Cântând pe trupul femeii îți scârțâie arcușul
Prea greul vieți-n doi a dezacordat vioara
Trăirea-n cimitire când încă viu e pulsul
Sângele stătut preschimbă într-o apă amară

= Cateva observatii
Daniel Stuparu
[09.Sep.06 14:23]
De data asta am sa incerc sa ma refer la fond, la nivel de forma te-am amendat deja. :)

Ti-am citit mai toate poemele postate pe agonia. Fara sa exagerez, cred ca vei avea ceva de zis in lirica romaneasca a inceputului de mileniu. Intrebarea insa este cum vei evolua de aici inainte.

Pe partea pozitiva, as observa faptul ca esti un versificator foarte inzestrat, motiv pentru care poti dezvolta cu usurinta o tema data in poeme ce trimit la genul epic, in sensul bun al cuvantului.

Poate tot de aici, o mare coerenta interna a textelor, ale caror idei directoare le duci la capat fara a face compromisuri de dragul formei. (De regula, textele debutantilor in ale scrisului nu prea au nici cap nici coada, ceea ce e evident nu e cazul tau.)

Pe latura negativa, dincolo de un incontestabil talent poetic, mi-ar fi placut sa vad la tine exploatate si niste idei mai profunde.

De exemplu, ca sa vorbim pe text, dincolo de faptul ca e bine strunit la nivel prozodic si exista aceasta consistenta interna a textului de la un capat la altul, textul se rezuma la a versifica o experienta cotidiana pe care nu o valorifica in sens metafizic.

Evident ca nu fac decat sa exprim un punct de vedere personal, dar mie unuia mi-ar fi placut daca in textul de mai sus te-ai fi raportat mai aplicat la acel interval peste care treci cam expeditiv, cel din clipa in care personajul tau adoarme pana cand revine la rutina bat-o vina de zi de zi.

Intregul poem, prin discurs si simbolurile puse in scena, creeaza premizele unei transgresiuni catre un "dincolo", care nu e insa suficient de bine cartografiat.

Nu stiu daca am fost suficient de clar, dar, vorba lui Keats, n-as vrea sa distrug curcubeul versurilor tale cu o sarja de observatii critice poate subiective.

Ma opresc aici.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

= am să-i dau bărbatului meu să citească ce ai scris e tragico-comic	constantin cornelia claudia [09.Sep.06 13:33]
Cântând pe trupul femeii îți scârțâie arcușul Prea greul vieți-n doi a dezacordat vioara Trăirea-n cimitire când încă viu e pulsul Sângele stătut preschimbă într-o apă amară

= Cateva observatii	Daniel Stuparu [09.Sep.06 14:23]
De data asta am sa incerc sa ma refer la fond, la nivel de forma te-am amendat deja. :) Ti-am citit mai toate poemele postate pe agonia. Fara sa exagerez, cred ca vei avea ceva de zis in lirica romaneasca a inceputului de mileniu. Intrebarea insa este cum vei evolua de aici inainte. Pe partea pozitiva, as observa faptul ca esti un versificator foarte inzestrat, motiv pentru care poti dezvolta cu usurinta o tema data in poeme ce trimit la genul epic, in sensul bun al cuvantului. Poate tot de aici, o mare coerenta interna a textelor, ale caror idei directoare le duci la capat fara a face compromisuri de dragul formei. (De regula, textele debutantilor in ale scrisului nu prea au nici cap nici coada, ceea ce e evident nu e cazul tau.) Pe latura negativa, dincolo de un incontestabil talent poetic, mi-ar fi placut sa vad la tine exploatate si niste idei mai profunde. De exemplu, ca sa vorbim pe text, dincolo de faptul ca e bine strunit la nivel prozodic si exista aceasta consistenta interna a textului de la un capat la altul, textul se rezuma la a versifica o experienta cotidiana pe care nu o valorifica in sens metafizic. Evident ca nu fac decat sa exprim un punct de vedere personal, dar mie unuia mi-ar fi placut daca in textul de mai sus te-ai fi raportat mai aplicat la acel interval peste care treci cam expeditiv, cel din clipa in care personajul tau adoarme pana cand revine la rutina bat-o vina de zi de zi. Intregul poem, prin discurs si simbolurile puse in scena, creeaza premizele unei transgresiuni catre un "dincolo", care nu e insa suficient de bine cartografiat. Nu stiu daca am fost suficient de clar, dar, vorba lui Keats, n-as vrea sa distrug curcubeul versurilor tale cu o sarja de observatii critice poate subiective. Ma opresc aici.