| = "îmi port lumea pe coapsa dreaptă " | Marinescu Victor [07.Sep.06 19:46] |
| îmi înmulțești nefericirile palma mea o rană sangeranda nu mai știe nimic din ceea ce știa mă înghesuie morțile îmi dau târcoale mă înghit trag sângele peste ochi nu îmi mai e teamă nu mă pot rătăci nu îmi pasă care e sensul ce daca vin viermii merg întotdeauna desculță ca un starv bogat nu-i numar le port picioarele toate trec prin mine și își lasă aici așteptările sub ochiul meu închis se amestecă lumina m-a uitat căpruiul e doar irisul durerii chircite tu nu auzi oasele tale mici îmi fac crucea eu mă întind și tac. timpul meu fac ce fac si ma opresc in vizualele tale. tare imi mai plac! nu stiu cum reusesti sa le asezi peste zile, dar ceea ce am vazut in ultimul timp, cred ca are legatura cu vizuala de fata. este ca un sfarsit bine ales, doar daca nu ma insel si nu cumva ai de gand sa ii oferi o continuare care trece dincolo de realitatea pe care cele trei o surprind atat de bine. oricum, eu am sa mai trec asa cum am facut-o si pana acum, in felul meu si in functie de timp. multumesc pentru rabdare :) o seara buna | |
| = victor, | Elis Ioan [07.Sep.06 20:03] |
| treci. eu îți mulțumesc pentru răbdare. și pentru comprimarea a ceea ce am scris. ai luat esențialul :) ce să fac?! nu știu când trebuie să mă opresc. așa cum ți-am mai spus-de unde stai tu se vede mai bine, decât de unde stau eu. nu mi-am propus nimic când le-am postat. așa o venit. toate trei. în ordinea asta. de la șoaptă la urlet. îmi doresc să fie un sfârșit. habar n-am dacă va fi. poate o altfel de poveste. poate alt soi de vizuale. poate o perioadă doar poeme. îți mulțumesc și îți doresc și ție o seară bună | |
| = fior de moarte | Dana Banu [07.Sep.06 20:17] |
| mi s-a făcut efectiv și sincer un rău fizic citind și privind, e atâta răceală cadaverică aici încât mi-a înghețat zâmbetul meu caracteristic pe față, o ascuțime a senzației redate ce rar poate fi atribuită unei scriituri feminine, ai ceea ce puține doamne și domnițe reușesc să posede, o decantare a cuvântului a spiritului din el deosebită, textul tău depășește tristețea, trece dincolo, păreea mea, | |
| = dana, | Elis Ioan [07.Sep.06 21:31] |
| am fost de aproape de moarte zilele ăstea, la modul cel mai puțin poetic/metaforic vorbind, încă trebuia să îi las o mică poartă să respire aici. poetic locuiește în mine sau eu în ea...nici nu mai are importanță. probabil ai dreptate, depășește tristețea. îți mulțumesc pentru că ai sensibilitatea la care poate ajunge "ascuțimea unei senzații", pentru complimentul de mai sus și pentru că în ultima vreme ești parte din aici. | |