| = parere dupa a doua lectura | nica mădălina [05.Sep.06 00:30] |
| ce bine ca finalul poarta un fel de cupola protectiva, falca ceea care aduna ruperea, eliberarea de celalalt. o apropiere neasteptata, printr-un adio justificat de necesitatea supravieturii fizice (sandviciul). pana acolo, ma alatur liliacului celui mai orb, nitel chioara cum mi-s si ma supun indicatiilor intru vedere. dau de paranteza si tremur. si mai zic doar atat: daca e sa inteleg, cand oi reusi sa ma rup de asa imagini, va fi ca o adormire. mai respir nitel, dara, ii tare apasator aici. e drumul unui om, cu bagaje vechi, grele. deci nu se putea altfel. | |