| = mini eseu personal al poeziei Decor | Katana Danut [15.Mar.05 11:44] |
| Bacovia are voluptatea morții, a dezagregarii, a trecerii în neant și toate simbolurile poeziei sale conduc catre aceasta idee. Cel mai adesea fixarea cadrului în care își plasează simbolurile are loc toamna și iarna, cel dintâi dintre aceste anotimpuri fiind prin excelență el însuși un simbol al morții. În poezia Decor sugestia simbolistă este generată de cadru, parcul solitar, areal al unei ierni interioare. Cromatica aspră, fără nuanțe, traduce stări extreme. Cuvântul "decor" înseamnă un ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se defășoară acțiunea, o ambianță creată pentru ca omul să se manifeste cu toate valențele sale. Bacovia dă acestui cuvânt valoare de simbol, sugerând viața, lumea exterioară, în care poetul se simte timorat, izolat, pustiit, din cauza imposibilității de a comunica spiritual cu aceasta. Chiar dacă titlul indică ideea unui pastel spiritualizat, poezia nu exprimă peisajul naturii la romantici, ci se compune din elemente obsedante, fragmente contrastante, imposibil de recunoscut în realitate, unificate doar la nivelul unui cromatism șocant și ireal la rândul său (copacii albi). Decorul, schițat intr-o maniera aparent obiectivă, este halucinant pentru ca înfioară, captivant pentru că trimite la planul dedesubt al poeziei și chiar până la starea depresivă specifică unui intelectual proletar, cu o structură sufletească ultrasensibilă, a eului empiric. În Decor, negrul apare în contrast cu albul creând un tablou sumbru, un decor de doliu funerar, deprimant. Oscilația dintre culori esențiale, albul – iubire și negrul – moarte, fie că este, dincolo de orice simbol particular, mișcarea între limite, degajă o atmosferă definită prin monotonie exasperantă rezultată din persistența într-o culoare. Poetul face asociații decorative, culorile sunt concentrate, ele devin strigăte ale sufletului, ale trăirii. Decor se dovedeste o poezie a thanatosului, o tentativă de descriere a unui real distorsionat de stările interioare. Poetul, alungat din propria sa locuință, este bântuit de obsesii, spaime și nevroze. Găsește o atmosferă de copleșitoare dezolare, de ierni cu ninsori seci, cu arbori cangrenați și păsări cu glas amar. Atunci când ninge și ninsoarea dă decorului o anumită măreție, acoperind murdăriile, poetul nu se lasă fermecat de feericul aspect al zăpezii, el îi surprinde topirea, amestecul de ploaie și fulgi, de frig și de singurătate, concretizând o dezlănțuire a naturii înseși, care nu este bruscă, ci într-un interval lent, monoton, fără sfârșit - "ninsoarea" care "cade rar" și implacabil în sufletul său. “Realul” este destructurat, din el au rămas doar părți disparate adesea lipsite de sens, simboluri care exprimă o stare de spirit. Decorul funerar al lumii exterioare potențează tristețea sugerând un pesimism decisiv și simbolizează agonia sufletească a poetului introvertit, căruia-i sunt inaccesibile idealurile, împlinirile spirituale, Solitudinea absolută, plictisul pe care l-ar putea sugera parcul solitar sunt înghițite de tragismul “păsării cu glas amar”, simbol ascociat eului poetic mascat, obiectivat. Atmosfera grea, de însingurare, e sugerată cu ajutorul repetiției și al ritmicii versurilor. Procedeul muzical traduce direct obsesia, care nu e decât un refren al unui motiv psihic. Prin repetiție, versul devine învăluitor, insinuant, sfredelind aerul obișnuit al parcului, cu câte un cuvant memorabil: “Și frunze albe, frunze negre;/Copacii albi, copacii negri;/Și pene albe, pene negre,/Decor de doliu funerar...”. Muzicalitatea interioară a versurilor este astfel redată prin repetarea unor cuvinte refren. Se ivește însă o inadecvare între cadența sonoră și sugestia lirică pe care a mizat poetul, o alterare a tonalității. Tehnica iși vădește existența și poetul recade în abisul amuzical prin insuficiență și inconstanță. Bacovia nu se aliniază principiului simbolist “muzică înainte de toate” și nu realizează melodii, el refractă sunete stereotipice care au corespondențe pentru starea sufletească nedefinită. | |