Comentariile membrilor:

 =  acorduri triste...?!
Valeriu Dandeș Ganea
[31.Aug.06 13:19]
atâta tristețe de zici că-i noiembrie
atâta singurătate de zici că-i lumea într-o frunză căzând
și eu care abia așteptam toamna cu culorile splendide, cu bogăția ei, cu parfumul ei de gutuie coaptă în cuptor și cu must și eh!
plec
mă întorc în anotimpul meu unde-i veșnic toamnă
și lumea-i la cules
cu drag valu

 =  Demonul risipirii mă cuprinde în gheare,- de ce oare?
constantin cornelia claudia
[31.Aug.06 15:34]
Gândurile se risipesc și ele,
sărmane stele căzătoare,
în împărăția abisului.

nici tu nu ești obligat să primești ce dăruiesc eu, gânduri care există doar cât timp Eu cred în ele și le mențin în formă.
am trecut printre copacii tăi de aur, îmi plac sclipirile atât de mult încât uit uneori de restul. mulțumesc de micul dar.

 =  Raspunsuri
George Pașa
[31.Aug.06 19:44]
Valeriu, ce sa fac daca ma apropii mai mult de imaginarul bacovian decat de acela apartinand lui Ion Pillat, unde, parfumul din vii si poamele suculente sunt mai prezente. Si eu iubesc toamna, nu toate poeziile mele care au aceasta tema sunt triste. Dar cel mai mult indragesc primavara. Multumesc pentru semn!
Cornelia, nu stiu cum de ti-a placut tie aceasta aiureala, dar am convenit, nu e obligatoriu sa fim de aceeasi parere. Risipitori suntem cu totii, mai mult sau mai putin. Multumesc!
Pasa

 =  poem de toamna
Andreea Oprea
[31.Aug.06 22:24]
"Copacii - niște pești hipnotizați -"-imaginea care mi-a placut cel mai mult si care ma trimite cu gandul la arborii amortiti de frig care plang galben pentru fiecare frunza
"Cuvintele, ca niște păsări îmbolnăvite,
se retrag în ținuturi solare."- fiindca toamna natura vorbeste mai mult decat oricine prin culoare
poem cu scheletul solid,ce radiaza caldura din auriul toamnei.
sper ca am reusit sa ma apropii de idee.
la cat mai multa inspiratie,

 =  timpul
Camelia Tripon
[01.Sep.06 07:31]
"copac izolat în pustia nemărginirii", aparent poezia este bacoviană, pentru că "tot fugi" spre soare, spre aurul belșugului strâns toamna, care te face, chiar îndurerat de trecerea timpului, să prinzi, în agrafele, precum niște mâini acele versuri care să rămână peste/în timp...frumoasă poezie...

 =  Raspunsuri (Andreei, Cameliei)
George Pașa
[01.Sep.06 09:17]
Andreea, comentariul tau dezvaluie unele semnificatii si sigur ca te apropii de idee. In ceea ce priveste "scheletul" (constructia) textului, sunt putin nemultumit, deoarece, urmarind ideea si "revarsarea" fluviului textual, am creat anumite sincope datorate existentei prea multor propozitii principale, independente, sau coordonate indeosebi prin juxtapunere. In final, exista o alaturare suparatoare: "asemenea unor", sa vad daca o pot inlocui.
Multumesc pentru comentariu!
Camelia, ai dreptate, n-am fost prea clar intr-un comentariu anterior. Imaginarul nu e bacovian, poate numai tristetea care pluteste deasupra textului. Dar si ea se "neutralizeaza" prin aceeasi aspiratie spre lumina pe care tu o descoperi in textele mele si, de cele mai multe ori, este reala. Revin, spunand, fara urma de modestie, ca am totusi un stil al meu, chiar daca el nu inseamna prea mult in contextul poeziei actuale. Multumesc pentru comentariul pertinent!
Pasa




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !