| = el stătea pe umărul meu, moale | Tudor Negoescu [01.Sep.06 09:33] |
| un poem care debutează cu un vers îndrăzneț, potrivit cu vîrsta junei autoare: "el stătea pe umărul meu, moale". redă o atmosferă de relaxare după actul iubirii, o scenă de postludiu... în schimb, "versul fulg cu fruntea suferind de zale", chiar dacă sună frumos din coadă, nu are nici o relevanță în economia textului, ba mai mult, sabotează acel vers bun de început. "stigmă", un cuvînt din biologie, sună un pic prețios în contextul ultimului vers. unii, mai cu imaginație, îl vor percepe ca pe o pată roșie pe cearșaf, doar ca să te enerveze... nu știu dacă sintagma "măreția orelor de frig" îți aparține. știu că despre "măreția frigului" scrisese cu oarece succes nichita... oricum, se pare că, de dragul rimelor, ai momente cînd sacrifici poezia, ideea. dar ai timp să-ți revii, fiind tînără și ferice! probabil că, în timp, te vei mai tempera și nu vei mai sări la harță din te miri ce! | |
| = Tu Dor-ului | Loredana Elena Cristea [01.Sep.06 09:41] |
| el, de pe umăr, e altcineva:), tu șugubăț, ai ,,sărit'' în cearșafuri, dar îți mulțumesc de trecere:) cred că nu ești supărat pe mine:) Lory | |
| = nici nu știu ce să mai zic... | Tudor Negoescu [01.Sep.06 21:12] |
| Mă bucur să aflu că îmi mulțumești de trecere! După perdafurile pe care mi le-ai tras la fiecare intervenție de-a mea, nici nu știu ce să mai zic... | |