Comentariile membrilor:

+ Ela	lavinia micula [31.Aug.06 10:57]
măi, Ela :) strigatul acestui copil mi-a strapuns ca o sageata auzul. de unde stii tu toate aceste lucruri? :) si mai ales ordinea in care sunt expuse, atat de bine intuita. simbolurile prezente curg unele intr-altele, formand o increngatura care isi duce traiul dincolo de evidențe sau aparente. un poem simtit(bine de tot). thais
=  Thaiis	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 12:31]
Mulțumesc, nu știu de unde știu, simt doar acel inner child pe care îl poartă strigătul meu de încă nemamă fiind. Și dincolo de portocali, încă se aude. Ela
=  despre portocali si noduri	enache ionut laurentiu [31.Aug.06 12:42]
mie mi-au ramas in minte miile de portocali este si asta o demonstratie de feminitate necesara, iar daca ar fi sa deslusim sensul "primului nod", as spune ca el reprezinta pacatul de "a fi" , stii tu, acela al evei, pe care acum o vad cu mii de portocali in maini. o tristete in drum spre durere chiar, acea orbire a irisilor &stuff :)
=  Ionuț	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 12:57]
portocalii sunt spre a primi. nodul dintâi e al fiecăruia dintre noi, de îl poți desface pe acesta, și portocalii vor învârti lumina. mulțumesc.
=  ...	lavinia micula [31.Aug.06 13:35]
...uite ca s-a facut vazuta si burtica poemei.
=  ...	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 13:40]
da, va fi singura mea poemă așa, pântecel. fiindcă așa îi este forma poemei din cauză de infans care decojește portocale. mulțam că ai revenit, văzând.
+ poem amniotic	emilian valeriu pal [31.Aug.06 13:55]
Mi-as fi inceput comentariul cu imaginea centrata care mi-a dat de la inceput senzatia de pintec. Se pare ca nu numai eu am vazut.:)) Pe de alta parte imagini extrem de puternice, ca zbaterea unui copil ce se pregateste sa decojeasca portocalele luminii, insa nu a numarat inca toti simburii. Prea multe nu pot spune pentru ca atmosferat de nastere e prea puternica sa fie tulburata. Suprarealism bine dozat din interior. Pruncul acela care a scrie poemul in membrana mamei stie ce spune. Pruncul e insasi poezia.
=  Ce sa zic si eu?	Andu Moldovean [31.Aug.06 14:38]
Un poem care mie imi sugereaza un vis, de fapt o "reprezentare" a unui vis, si eu am visat azi dimineata un copil care era mic mic de tot dar imi vorbea la o nunta :-) Nu prea sunt eu adeptul poemelor centrate, aliniate, ma rog, desenate oricum ca sa sugereze mai mult decat cuvintele o pot face (mereu ma gandesc ca intr-o traducere si-ar pierde forma grafica), la fel cum sunt foarte exigent cu "vizualele" (e drept, la acest capitol n-am prea avut ce reprosa autoarei :-). Imaginea cu portocalii mi se pare cea mai intensa. Eu insa la acest capitol, astept pana la iarna, prin decembrie... nu mai e mult. Bobadil. P.S. Ah, era sa uit ce era mai important! Mi-a placut "sa imi port primul nod"
=  premoniții?!	Valeriu Dandeș Ganea [31.Aug.06 14:49]
sunt convins că știi ce înseamnă aici "fiori di arancio" visul poate fi premonitiv și atunci mă duc să-mi dau fracul la modificat(că am slăbit!) dacă nu știi tu: poem cu vis de zi! a href="http://photobucket.com" target="_blank"> cu stimă v
=  salvează-mă din apele amniotice	constantin cornelia claudia [31.Aug.06 15:21]
cel mai bun poem semnat Ela Victoria Luca. punctul de profunzime maximă îl consider versul: sunt de o mie de ori mai mică decât unghia lui mulțumesc pentru lectură.
=  mulțumiri	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 15:32]
Emilian, mulțumesc fiindcă ai decojit poezia dinspre centru spre exterior și nu te-ai pierdut pe urmele nescrise ale întâmplări de a nu fi infans. Andu, nici eu nu sunt adepta alinierilor, centrărilor, paselor etc., însă aici așa mi-a fost dat să văd și va fi singura mea poezie astfel scrisă. Asta fiindcă propria mea exigență o cere, și la vizuale vizibile și la vizuale invizibile. Gracias, pentru iarna ce va veni sper să am plină grădina cu portocali. Val, cineva îmi spunea că uneori aduc profeții. Nu spun mai mutl decât am spus aici. Mă bucură florile de portocal, nu am văzut niciodată, niciodată în realitate, dar seamănă cu cele din visul meu de demult. Cât despre chipul orbit, oho, cât de bine sugerează imago-ul infans-ului de azi. Cornelia, mă bucură că ai luat cu totul această poezie, cu totul în lăuntrul tău. Ea oricum era mică, mică, mică și rotundă atât cât o sămânță de liniște din mine. Mulțumesc. Ela
=  "niciodată nu plâng în jurul absențelor"	Ela Solan [31.Aug.06 15:33]
Niciodata, Ela?... Mi-e atat de familiar strigatul acesta si eu il port in mine si-ti spun: mai bine nici nu puteai sa redai starea de nemama, intunericul pe care-l cuprinde, tristetea... Un poem ce atinge puternic si nici macar nu mai are nevoie de simbolul vizual pentru asta... Elsa
=  Elsa	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 15:41]
scriam simultan, eu răspunsurile, tu, comentariul. da, e un strigăt de infans dintr-o nemamă fiind. și el nu va striga din jurul absenței, ci va rămân mut de va fi să fie absent. mulțumesc. Ela
=  .	Alexandru Dan-Alexandru [31.Aug.06 21:04]
imi place la nebunie ritmul finalului
=  Dan-Alex	Ela Victoria Luca [31.Aug.06 21:19]
Desigur că ai perceput în final vârtejul apelor amniotice revărsând întru naștere. :) Mulțumesc, mă bucur că ai fost aici, copile. Ela
+ todo sobre.. Ela	Adina Batîr [31.Aug.06 23:40]
Ela, ai redat un contur perfect timpului oranj, intai din fiinta, apoi dintr-un ceresc simbolic. e incovoierea coloanei in doi, atunci cand apele lasa urma de trecere prin lemn. spaima dintai este fireasca, este nevoia. strigatul insa, chiar si acela surd, pierdut in tarana, devine dublu. e dublul cuvantului, e dublul talpii goale si asta fiindca o sfera nu poate fi injumatatita cand e vorba de prunc si de lumina din doi. inchipuirea e cu sens cum iti sunt ploile, iar dansul acela alb precum al mortilor, incepand in lapte, sfarsind in osos este sacrificiul pe care il dai prin tine. samburele, inmugurirea florii si apoi intaiul nod-cordon ombilical cu cerul din care nu curge lumea straina, doar salvarea din ochi de Marie. imi amintesc de legendele portocalului si de asteptare. e umplerea asteptarii in dureros.
=  A-din-a	Ela Victoria Luca [01.Sep.06 08:56]
Cel ced știe legendele nașterilor, resimte această "încovoiere a coloanei la doi", acest timp dublu împărtășit, spațiul oranj comun, cel al "sentimentului oceanic, paradisiac", simbiotic de a fi. Nodul primoridial, desfăcut, este prima cale deschisă spre viața infansului și continuitate a vieții materne. mUlțumesc, nu există creștere fără durere. Ela
=  ela	ștefan ciobanu [01.Sep.06 09:08]
am văzut o 'naștere' viitoare pusă chiar de tine înăuntru tău cândva și poate frica sau altceva a făcut să îi întârzi eliberarea și acum îi auzi ecourile frumoase rotunde și oranj... iartă-mă ela dar uite vorbește psihanalistul din mine și vorbește prostii zău că da...dar cum să zic altfel că îmi plăcu poezia? numai bine
=  Ștefan	Ela Victoria Luca [01.Sep.06 11:43]
nu știu dacă e naștere din trecut sau din viitor, știu doar că este o metaforizare, o simbolizare. și dicnolo de ele, percepții interioare, transmise și retransmise din "arborele de viață". al meu cred că era portocal, cel puțin așa e în poezia aceasta. :) mulțumesc. Ela