| = un alt fel de a spune moartea | Adela Setti [16.Nov.06 18:47] |
| "promisiunea de a reveni în fiecare zi" Un text curat, simplu, cumva luminos în înșiruirea de stări. Uman, întâi. De un lirism profund, apoi. Remarcați-l. Merită. Și tu, Mihai, continuă. Merită. Dacă nu pentru noi cei de-aici, cu siguranță pentru tine. Adela | |
| = da, despre un fel de moarte | Sav Mihai [17.Nov.06 16:05] |
aici, ceea care venise fulgerator si mult prea devreme [intotdeauna, pentru oricine, cred ca o sa vina prea devreme]. o tanara a trecut de partea cealalta de mina cu fiica ei, inca nenascuta aici, din cauza unui stupid accident. am simtit in mine dansul crud al suferintei si neputintei. mii de regrete si un fel de orbire. si fata ciudata a lumii. totusi, viata ne zambeste la colt de strada. sunt clipe, ce le cuprind pe celelalte toate si se topesc încet în bucurie. "writer" out of need, not of pleasure, nor of some desire to succeed [this would be pathetic, in my humble oppinion]. same here. nu 'compun', scriu ce mi se da. uneori, o intensitate emotionala se smulge din mine pentru a fi [si] in afara mea si [ma] vindeca, oarecum, in acelasi timp [in my humble estimation]. | |
| = :) | Adela Setti [20.Nov.06 10:00] |
| Asemenea întâmplări triste stârnesc în noi "dansul crud al suferinței și neputinței". Dacă reușim să îl scoatem din noi (iar asta își găsește rezolvarea prin scris), ne vindecă și ne învață. Așa cum atât de bine ai spus. Mă bucur că ești printre puținii care scriu astfel, direct, și din suflet - mai degrabă decât din cap. După mine - și cred că știi cum este - scrisul nu este o activitate, ci o exorcizare. Un act prin care ne recuperăm și exprimăm autenticitatea. Adela | |