| = te intreb pe tine soare | mihai amaradia [24.Aug.06 17:48] |
| da valentin intzeleg poemul tau pana la cuvantul ultim cad. dar te pot intreba fiind rau " si ce-i cu asta ?" ce vrei sa spui de fapt. valentin nu cred ca ti-ai terminat poemul cu aceasta cadere, sau cel putin eu il sit un pic asa in coada de peste.imi spui de niste monoliti care stau cum stau, dupa care imi spui despre ceruri si pasari si bucati de piatra, ghiare de fier care creeaza sunete stridente, si cazi si cazi.tu stii cum e poezia ? | |
| = Nu e nimic mai mult | valentin [25.Aug.06 20:10] |
| Ok, daca intelegi poemul pana la ultimul cuvant, atunci de ce mai intrebi ce vreau sa spun de fapt:) (sper ca e o intrebare prin faptul ca se termina la fel ca o propozitie afirmativa)?! Ooo, ba da, acest poem se termina cu acea cadere, nu stiu la ce anume te-ai gandit tu cand l-ai citit, sau ce anume ti-a inspirat, insa e destul cat am scris. Nu avea rost sa continuu cu detalii inutile, pentru ca sa nu mai fie in coada de peste:). Revenind la intrebari: 1. Ce-i cu asta? Raspuns: Nu e mai mult decat ceea ce e scris (la fel de exact ca si intrebarea, e randul meu sa fiu un pic rau:) ). 2. Tu stii cum e poezia? Raspuns: Daca te referi la acesta poezie (ca acel substantiv e vag), atunci iti pot spune ca e misterioasa, cel putin pentru tine:). Daca te referi in general, atunci sper ca nu imi vei spune: lunga, plictisitoare, cu detalii inutile, si la fel de simpla precum o poezie de clasa a III-a. Cam asta e tot, daca mai ai nelamuriri, te rog nu ezita sa le postezi! Desi nu voi oferi un raspuns rapid (am un pic de treaba), nu va fi problema fara solutie! Cu respect, Valentin | |
| = cu reapect. mihai | mihai amaradia [04.Sep.06 10:12] |
| "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune" | |
| = Pe aproape... | valentin [04.Sep.06 13:00] |
| Pentru a parea din marmura unii oameni impietresc, nu stiu din ce motive, insa am presupus in acest scurt poem ca din cauza unei lumi exteriore fara de culoare, sens si emotii. Acel fier simboliza toate aceste trei cuvinte, as fi putut fi mai explicit, insa nu vedeam niciun motiv pentru a fi astfel. Cat despre acel sange, esenta vietii asa cum o stim, reprezinta doar speranta ca nimic ireparabil nu ne poate influenta astfel incat sa uitam cine suntem. Acest ciclu de atac/aparare se repeta, cine stie, poate la infinit... Nu exista decat o concluzie: e usor sa te ascunzi in siguranta umbrei cuvintelor unor mari persoane, mult mai usor decat sa incerci sa denoti intelegere. Cu acelasi reSpect, Valentin | |