| = de citit | Ela Victoria Luca [24.Aug.06 16:12] |
| am lăsat spre citire membrilor poezie-ro ceea ce ne propune domnul Tașcu, așa cum de altfel ne-a propus și la Deko, pe 23 iulie. Mie îmi pare interesant "juxtalismul", în acest moment al literaturii române când se caută un nou drum, un nou mesaj, o nouă "țintă", chiar și o identitate. sper să aibă ecou. felicit autorul pentru acest eseu. Ela | |
| = Sunt intrusul ! | Valeria Ilie [24.Aug.06 20:24] |
| Am înscris câteva texte pe acest site și treptat mi-am dat seama că nu mă încadrez în noul curent literar. Lecturând multe texte și comentariile la care nici n-am îndrăznit să mă alătur (de neputință), pot afirma că mi-au plăcut și că m-am amuzat, chiar dacă în multe mă simțeam vizată. Sper să mă cumințesc în vreun fel...în ceea ce privește scrisul. | |
| = un articol competent! | Bianca Marcovici [26.Aug.06 20:22] |
| Te salut Valentin Tascu! | |
| = Două laturi ale JUXTALISMULUI | Anton Potche [29.Aug.06 17:02] |
| Romanele care au reușit să ocupe un loc în istoria literară a limbii în care au fost scrise „mixează” aproape toate „masiv imaginarul cu realul”, așa că JUXTALISMUL este o condiție sinecvanon a unei opere literare de valoare, având sarcina de a conserva câte ceva din timpurile noastre pentru generațiile viitoare. Cealaltă latură a JUXTALISMULUI ar fi însă adevărul relativ pe care îl întâlnim în literatura de jurnal. Iată ce scrie Günter Grass în recenta sa autobiografie „Beim Häuten der Zwiebel” (La năpârlirea cepei), foarte mult discutată în societatea germană și vândută în prima săptămână după apariție de douăsute de mii (200.000) de ori: „Mintea se referă cu plăcere la lacune. Ce rămâne fixat își face apariția nechemat, cu nume deosebite, iubește travestirea. Amintirea dă de multe ori numai informații vagi și interpretabile după preferințe proprii. Ea cerne, ba gros, ba fin. Sentimente, firimituri de gânduri cad la propriu prin sită.” | |
| = prea putina rabdare | felix nicolau [05.Sep.06 02:53] |
| observ ca aveti in vedere un dublu juxtalism - unul la nivel lexical, celalalt la nivel semantic. Procedeul juxtapunerii este unul consacrat de catre postmoderni si subintinde multe directii, pana la cea de frontiera, a hiperliteraturii, cand se face din nou simtita arta sincretica. asa cum ati spus, disparitia statului-mecena a dus la diverse modalitati de captare a interesului editorului si a cititorului. la fel s-a intamplat si dupa decaderea principilor renascentisti, cand artistii au ajuns pe mana breslelor. e un proces recurent. ideea este ca se combina limbajul frust cu poeticitatea de facto, inteleasa ca acumulare de "figuri". pe de alta parte, nevoia de fictiune este contrabalansata de nevoia de autentic, de prozaic si de fapt trait ca atare. parerea mea e ca douamiistii n-au revolutionat deloc lexicul pornografic, doar l-au scos de la naftalina. toata generatia aceasta e plina de firmituri moderniste pe barbie, nereusind sa acceada la descentralizarea postmoderna. intrebarea e cum se poate aluneca din sfera imensa si hulpava a postmodernismului. si incotro? imi pare foarte rau ca nu ati ajuns la agigea, chiar va asteptam cu nerabdare dupa mini-contrele avute cu Alexandru Musina si cu Marin Mincu. deocamdata manifestul dumneavostra mi se pare o excelenta constatare a starii de fapt. nu mi-e clara insa modalitatea estetica propusa. banuiesc ca inclinati spre o tehnica si o inspiratie hibride, in care sa se imbine literalitatea cu literaritatea. e ora foarte tarzie, dar nu m-am putut abtine sa nu raspund provocarii dvs, chiar daca nu excelez in claritate. oricum, ma bucur ca lansati provocarea aceasta. consider ca aveti in vedere un manifest elastic, ba chiar o strategie de adaptare. tare ma intereseaza ceea ce contestati, inainte de a vedea ceea ce vreti sa lansati. astept cu nerabdare o definire silogistica a juxtalismului, apoi. cu reverenta | |
| = da, așa este! | Valentin Tascu [05.Sep.06 07:08] |
| Da, așa e,încă tinere domn Felix, într-adevăr, la Agigea urma să adaug, dar o voi face în curând în presă, capitolul Anticipația, în care vreau să arăt că juxtalismul există de când lumea, începând cu Biblia și cu Iliada, și în general în toate textele literare rămase celebre și la sufletul cititorului (Shakespeare, CVervantes, Balzac); noutatea este tocmai aceea din punct de vedere atitudinal. Mai urma să lucrăm la Agigea împreună pe texte diverse și să stabilim anumite proporții între cele două modalități de expunere (nu și interpretare), căutând o posibilă "secțiune de aur" care le separă și le combină în același timp, ceea ce ar duce la o selecție valorică a procedeului. Așadar, spre deosebire de postmodernism care procedează nu doar la alăturarea, ci la melanjul mai multor stiluri și estetici, juxtalismul tranșează net și atrăgător între cele două realități, limpezindu-le pe ambele și nu obscurizându-le. Dar... vom mai discuta, intenționez să vin peste puțină vreme la Deco și să... lucrăm împreună. Constat și din această intervenție că deții un limbaj critic pe cât de elegant, pe atât de clar și de convingător; te felicit pentru aceasta, dar nu din direcție doctorală sau profesorală, ci sincer colegială. | |
| = mulțumesc | Stanica Ilie Viorel [24.Feb.23 12:24] |
| este prima dată când, citind un text aici, pe Agonia, mi de face “pielea de găină”. este emoția generată (de ce să nu recunosc) de această descoperire (da, sunt un ignorant și habar n-am ce se întâmplă în lumea literară), adică există o formă de exprimare, recunoscută în mediul acesta, și domeniul (cuvântul scris) este viu. mulțumesc. | |
| = Domnule Valentin Tașcu | Marius Valeriu Carmaci [12.Mar.23 14:20] |
| Aflând recent despre Juxtalism dintr-o poezie de-ale d-lui Bogdan Geană și din comentariile la ea, am urmat firmiturile până la articolul dumneavoastră, foarte interesant pentru mine - căci pune literatura într-un context social. Dincolo de ce ne poate asta trezi în memorie (lucruri nu chiar bune), pivotul social poate genera 'vârtejuri de ape' puternice, atractive pentru public și cu valoare 'adăugată' pentru literatură, mai ales când ceea ce e social într-o anumită formă este, în același timp, neperimabil în esență. Mă opresc aici, adăvăratul motiv pentru care vă scriu este că încerc să înțeleg mai bine care este natura Juxtalismului, ce-l mână în luptă și cum se manifestă. Și, în acest sens, aș aprecia dacă v-ați arunca o privire la o poezie mai veche postată de mine, Sic Matematica (cu scuze mii pentru nepăsarea mea de atunci pentru diacritice). Nu încerc să mă cunosc prin diferitele curente posibile, căci nimeni nu scrie - cred - doar pentru că așa se scrie, ci e o curiozitate mare, mai mult de cititor decât de autor. Vă mulțumesc! | |
| = precizare | Ionuț Georgescu [13.Mar.23 12:38] |
| @Stănica@Carmaci - Mi se pare ok să vă informez că dl. Tașcu nu vă poate răspunde, e mort din 2008. | |
| = Ionut Georgescu | Stanica Ilie Viorel [13.Mar.23 14:13] |
| Mulțumesc pentru informare. Nu știam. Recitind comentariul meu, observ că nu am produs o gafă (cu toate că aș fi fost la un pas, neștiind despre situația de fapt) “Mulțumesc” poate fi adresat și post mortem. R.I.P. | |