| = oglinda.. | LaDy0f|cE [10.Jun.02 21:58] |
| Mi-au placut paradoxurile tale...Citindu-tzi gandurile...mi-am vazut sufletul in oglinda... | |
| + Cosul pieptului | costel [11.Jun.02 04:58] |
| Gandul acesta e mai poetic decat unele din poeziile tale. Eu asa am si citit textul. Ca pe o poezie a ideii de durere. | |
| = de ce tristete? | Atman [11.Jun.02 05:08] |
| E prea multa durere exprimata in gandurile tale...!...de unde atata durere ,Pan?De ce esti tu oare trist? ... | |
| = Iubirea neimplinita | costel [11.Jun.02 05:14] |
| Eu stiu de ce e trist Pan si acum imi e rusine de ce mi-a scris sub editorialul lui Bogdan. Cred ca pe mine m-a vizat, in primul rand. Insa tristetea asta a lui s-a insiruit foarte frumos in randurile de mai sus. | |
| = stii durerea asta... | adia [11.Jun.02 13:17] |
| s-au impanzit caile sufletului ca infinitele vene organice...si mori sufocandu-te de-atatea fire...nici sa tipi nu mai ai curaj de teama ca nu mai ai puterea necesara... asa mi-e sufletul... | |
| = LadyOfIce, Costel, Atman | Pan [12.Jun.02 03:10] |
| Lady, toti recunoastem acest sentiment intr-un moment al vietii, mai devreme sau mai tarziu, o data sau de mai multe ori. Costel, Multumesc! Spunand ca ai vazut "poezia" mi-ai dat ideea de a reedita textul. Sper sa fi fost o idee buna si sa nu se fi pierdut prin asta poezia textului initial. Atman, este pur si simplu [dureros de simplu as putea spune:)] definitia unui sentiment trait la data aceea. Norocul nostru, al muritorilor, este acela ca sentimentele alterneaza.:) Costel [iar], cred ca ai citit mail-ul meu asa ca nu am sa iti raspund aici. | |
| = * * * | margaritar [12.Jun.02 05:00] |
| Mie personal,mi-a placut mai mult"definitia" asa cum a fost initial.Si mi-a placut foarte mult! "Este ca un drob de jar solar crescut în marea de gheață, căci ard tot și-mi cresc țurțuri pe suflet. " Cind turturii se vor topi,vor domoli nitzel focul,....va fi mai bine:) Pacat ca nu am stelutze..... | |
| + tendonul acestei dureri | Oriana [05.Jul.02 02:21] |
| Corbii acestei nemeritate dureri, scăpați prematur din lesa albastră, ciugulesc crinul zilei de ieri cu ghearele germinate în glastră. Tendonul omniprezentei tristeți smuls din articulațiile tăcerii sângerează acuzativul printre pomeți atinși de prezența nemângâierii. | |