| = Obsesia alchimista | Manolescu Gorun [15.Aug.06 13:04] |
| 1. Obsesia "alchimistă" îl face pe autor să reducă, pur și simplu, "hermetismul" la discursul alchimic; când, de fapt, discursul menționat este doar o specie de "hermetism". 2. "Fragmaterismul" alchimic (real de altfel) este, la rândul său și el, doar o specie a gândirii "fragmentare" ce poate fi opusă gândirii "conceptual - ierarhice": top down - deductive sau bottom up - inductive (deci încă un reducționism cel puțin discutabil). Gândire "fragmentară", utilizată, printre altele, intens de Posmodernism în cadrul căreia cititorul este invitat să realizeze tot soiul de conexiuni semantice diferite - puncte de vedere cu diverse "grade" de "adevăr" - în cadrul unor lecturi repetate ale aceluiași text, fără ca prin aceasta să urmărească, neapărat, un scop "alchimic". 3. Text interesant tocmai prin reflecții de genul celor semnalate anterior și prin discuțiile care le poate genera. | |
| = obsesie versus studiu pertinent | george avram [15.Aug.06 14:55] |
| 1. Nu e o obsesie - cuvânt peiorativ pe care-l utilizați împotriva fair-play-ului intelectual - ci un studiu atent și consecvent asupra aspectelor prezente în hermetism, în alchimie în particular, aspecte care se regăsesc în gândirea contemporană. Ceea ce spune textul este valabil pentru discursul hermetic în genere, deși se axează pe alchimie. 2. Reduceți nepermis alchimia, considerând-o opusă gândirii conceptuale, și astfel căzând în păcatul eternei și fascinantei dihotomii. Alchimia, în fragmentarisul său, are o funcție mediatoare prin excelență, nu se plasează integral la polul opus conceptualului (deși au existat unii autori cu această tendință, revendicându-se în același timp de la alchimie). Legăturile discursului hermetic cu postmodernismul sunt vizibile, ele sunt încă de cercetat (un exemplu grăitor este C.M Ionescu). Nu e vorba de un scop "alchimic", ci scopul este de a studia scriitura alchimică. A vorbi pertinent despre ea nu e posibil decât în spiritul ei, interacționând cu ea. 3. Interesul este viu, discuțiile în marginea subiectului de față trebuie să țină cont de această vitalitate. Aveți recunoștința mea pentru a vă fi aplecat asupra textului. Respectuos, | |
| = Imi pare rau | Manolescu Gorun [15.Aug.06 16:01] |
| Imi pare rau ca s-a interpretat "obsesia alchimista" in sens peiorativ. Ea este (si poate fi) si o obsesie frumosa si interesanta. Dar a reduce - cel putin asa am dedus eu din text - hermetismul si gandirea fragmentara la o abordare (punct de vedere) alchimica (alchimic)mi se pare cel putin exagerat, adica, de fapt, o generalizare fortata. Corect, cred eu, ar trebui ca, dupa schitatea catorva caracteristici generale ale hermetismului si gandirii fragmentare (fara a fi, neaparat, considerate "irationale" si/sau "ilogice"), sa se treaca apoi la prezentarea abordarii "alchimice" ca un mod particular (si interesant, nu ma indoiesc) al hermetismului & gandirii fragmentare. | |
| = P. S. | Manolescu Gorun [15.Aug.06 16:10] |
| De fapt chiar titlul eseului 'Limbajul hermetic' cred ca imi da dreptul sa obsev ca dumneata incerci o generalizare, zic eu, fortata, identificand o abordare "alchimica" cu intreaga sfera a notiunii de 'hermetism'. In final, imi cer inca o data scuze daca cineva (inclusiv autorul) a considerat (si considera) punctul meu de vedere drept unul "peiorativ" in raport cu textul analizat, deoarece nu aceasta a fost intentia mea. Mai mult, am scris comentariile tocmai pentru ca eseul ridica o problema interesanta care merita sa fie discutata. | |
| = percepția | george avram [15.Aug.06 16:30] |
| e drept, subiectul pare abordat destul de abrupt în textul de față, însă e doar o parte a cercetării pe care o întreprind. încerc să fac publice texte concise și nu prea lungi, pentru a nu obosi, mai ales pe internet. pașii pe care îi sugerați descriu o metodologie eficientă, dar parcă totuși constrângătoare pentru un atare subiect - un fel de aplicare exclusiv teoretică unui subiect care se sustrage necontenit teoretizării raționale prin însăși natura sa. îmi pare rău că am perceput greșit cuvântul "obsesie" (nu pot vedea frumusețe în obsesie, o chestiune de percepție probabil), dar îmi pare și bine că s-a adeverit că nu era vorba de o intenție peiorativă. titlul inițial era "lectura discursului alchimic", l-am modificat având în gând planul mai larg după care abordez subiectul, în mai multe puncte. din moment ce creează neînțelegeri, o să revin asupra lui. în interiorul textului nu văd însă inconsecvențe, cel puțin nu deocamdată. oricum, chiar mă bucură amendamentul, îmi dă ocazia să privec din exterior. | |
| = cred că | Camelia Tripon [16.Aug.06 08:32] |
| esența demersului eseistic este înțelegerea modului de atingere a iluminării, piatra filozofală...în acest context atingerea înțelesurilor superioare se face, prin credință, erudiție și mai ales prin darurile nativului, de a intra în empatie cu autorului, de a fi inspirat sau în comuniune cu divinitatea ca parte a întregului...eseul este bun, dar prea filozofic...lumea azi merge spre pragmatism nu spre teoria chibritului...cei care scriu versuri inspirate, de calitate, sînt pe calea afirmării unor nivele înalte de cunoaștere sau poate chiar au atins-o fără să-l fi citit Jung sau Novalis...sau pe alții care îmi plac...ei au darul în ei... | |
| = încercare | george avram [16.Aug.06 10:37] |
| încercarea era de a plasa modul de a scrie între filosofic și poetic - textul e mai mult metaforic decât filosofic, cel puțin în sensul modern al cuvântului. oricum, e departe de a fi doar o teorie a chibritului. operativitatea care definește alchimia nu e deloc străină de pragmatism, cel spiritual, bineînțeles. și pentru că tot suntem la capitolul pragmatism, aș spune că darul celor "aleși" mi se pare a nu fi practic și fructous fără munca de cunoaștere, ba chiar ar putea friza ignoranța. versurile nu-mi sunt străine, ci chiar mai aproape decât eseistica, însă cred că e posibilă atingerea unui nivel înalt de cunoaștere doar după lecturi îndelungate și atente. după cum ziceam și în eseu, în urma răbdării și rătăcirii, doar după ce cartea ar fi deschisă direct în om, cărțile ar putea fi arse. nu sunt adeptul poeziei scrise cu ochii închiși, într-un presupus dar nativ, fără a ține cont de acumulări și stratificări. mulțumirile mele pentru lectura ce mi-ați acordat-o. | |
| = ai pierdut un cuvânt | Camelia Tripon [17.Aug.06 06:55] |
| "erudiție", scris după credință, însă este foarte posibil ca unii dintre noi, să aibă o cunoaștere superioară, prin locul, timpul din care vin, cele mai bune exemple sînt Platon, care a trăit în Atlantida și Ioan Botezătorul care a fost "Ilie care trebuia să vie" și poate Iisus despre care se spune că a fost contemporan cu Moise...deci există o cunoaștere exterioară pe care am încurajat-o în eseurile mele și una interioară la care fiecare va ajunge să și-o reveleze când îi va veni timpul sau setea de cunoaștere superioară... | |
| = interior/exterior și inferior/superior | george avram [17.Aug.06 16:09] |
| personal, cred că distincțiile interior-exterior și inferior-superior, operate la nivelul cunoașterii, nu mai funcționează în prezent decât într-un soi de solipsism, retrograd din punct de vedere temporal, care nu e străin de autism. dar, e adevărat, timpurile noastre permit orice în marea familie mundană (Big Brother, Mama Haos, Tatăl Nostru ș.a.). așa că e posibil ca cineva să ajungă la "revelația" cunoașterii superioare, dacă acestă sintagmă are în accepția acelui cineva un corespondent real. vedeți, dincolo sau dincoace de erudiție, cred că omul alege în aceeași măsură în care este ales - nu mă refer neapărat la sensul religios al alegerii. și are mult de muncă din cauza acestei alegeri. numai bine. | |