| = * văd prin tine spiritul meu | Maria Prochipiuc [09.Aug.06 19:38] |
Expresia versului aparține unui plan dincolo de orice realitate, e aici o particularizare a unei diviziuni abstracte. Această diviziune este necesară la un moment dat pentru cunoașterea noastră, dar mai ales pentru acțiunile noastre. E un fel de a ne ține echilibru unei armonii a întregului, e un fel de transferare dintr-o categorie în alta. Aici sinceritatea joacă rolul cel mai important, nimic nu poate fi ascuns dincolo de cuvinte. Prin intermediul reflexiei se eliberează un anumit sentiment al fanteziei, e de fapt o realitate pe care vrem s-o păstrăm neatinsă în memorie, așa cum se găsește ea, cu fizionomia ei proprie, individuală, și căreia prin acest poem vrei să-i faci un portret realist. În mare parte ai realizat acest lucru. E interesantă introspecția. Aici în acest poem se observă manifestări deschise, e un fel de călătorie, unde începi să descoperi lucruri neîntâmplate, dar care parcă se desfășoară sub ochii cititorului. Interesant acest poem, e de bine, îmi place fiindcă e ceea ce mi se potrivește la un moment. | |
| = Cornelia | Uln Aron Alex [09.Aug.06 21:01] |
| Un poem fluvial care curge curge ca o lacrima pe o fereastra veche... l-am trait... Uln PS "mă (atrăge) însă valea aceea din care se aud plânsete furii" | |
| = Maria Prochipiuc & Uln Aron Alex | constantin cornelia [09.Aug.06 21:30] |
| Sufletul meu se bucură că ați apreciat cuvintele prin care el a trecut. | |
| = Călătorul... | Șerban Stănescu [19.Sep.06 19:14] |
| Ești un Călător, un Căutător tenace. Asta îmi place. Se pare însă că percepția celorlalți preferă soluția comodă a poemului metaforic. Mergi mai departe. Într-o zi, vor fi mai mulți văzători și mai puțini privitori... Turtle. | |