| = nu putem defini nici muzica | nica mădălina [01.Aug.06 00:00] |
| are un ceva textul asta, care prinde, dar te pierde cam pe-acolo pe unde vorbeste generic despre om si renunta sa zica despre cea care il scrie. ruperea asta de toata intimitatea pe care prima strofa a creat-o intre autoare si ea insasi (regretele ei, neputintele asumate, lectiile invatate, deschiderile catre intelegeri viitoare- caci asta vad eu in prima parte) se intampla, in mod ciudat (in perceptia mea, care isi stie riscul enorm de a fi desincronizata cu ceea ce se vrea perceput), tocmai la "doamne" acela. iar ultimul vers rastoarna (nu adaug adverbe, is inca la primul vaz) cumva ca un zgomot. o stare complicata, transmisa pe doua registre (sentintele, concluziile si dorul ca o confesiune), ca o proiectare. sa iasa deci omul din sine...:) | |
| = . | Iris Barbulescu [01.Aug.06 00:12] |
| Da...intr-adevar...este o intoarcere si expunere a omului...insa doar a omului-eu...generalizato-personalizata...etc. multumesc mult de trecere madalina! | |