| = muzichie, poezie și culori | Dana Banu [29.Jul.06 17:13] |
| tare mi-a mai plăcut imaginea scaunului liber pentru o moarte și toată strofa ce o conține, nu știu de ce dar eu devin brusc stîngace în fața vizualelor, de data asta trebuie să remarc titlul bine șlefuit ce cuprinde toată poezia într-o aură ușor melodioasă, și uite cum avem aici și muzichie, și poezie și ceva culori pentru ochi; este ce se cheamă, exprimîndu-mă dezarmant de sincer, o poezie frumoasă | |
| = si bemol major la cheie | mina scriabin [29.Jul.06 19:00] |
| ca de obicei, nu vreau sa ma remarc prin consens... "cioburile de umbra" sunt o fantasma a oglinzii? si simfonii in "auriu major"... oricat s-ar parea de ciudat, omul este precedat si succedat de o fantoma; si iata de ce: nu numai expozeul photo ma duce cu gandul la asta, prima lege socio-antropologica n-ar fi constituita din legaturile de rudenie, ci de regulile de distributie economica, stabileste Edgar Morin intr-o nota infrapaginala (cf. Le paradigme perdu:la nature humaine du Seuil 1973); Parca am mai auzit pe undeva de aceasta prioritate a economicului; Morin insa il constituie un statut determinant in antropogeneza; si pentru ca tot el prevede "une nouvelle naissance encore apres nous" (id. p.63) vorbind de un posibil metantrop (undeva pe la p.12) ma intreb,asa liricoid cum sunt: care ar fi acesta? nefiind supraomul lui Nietzsche, ar fi si jenant, va fi poate fantoma lui Maupassant: "Apres L'homme, le Horla!" se va dovedi astfel ca stafia care bantuia Europa si tot felul de imaginatii are o arie mai larga de raspandire si e recurenta. | |
| = Corala, atat de "tamaiata"... | Diana Manaila [30.Jul.06 11:16] |
| intr-adevar, absence et presence, Francisco Valls, sintestezii; impreunarea aceasta inspirata, regizeaza parca trecerea in auriu, lumina (lumarilor) arde absenta, sparge insingurarea in bucati, iar asezarea in simfonie devine astfel binecuvantata, impartasita...asa am simtit aici Ela, o transparenta delicata a trecerii, o eterizare atat de parfumata, atat de usoara! Tamaia mainilor fedoneaza tainic Ave Maria... | |
| = erata | Diana Manaila [30.Jul.06 11:19] |
| scuze...cateva litere asezate prematur pe scaun. Voi mai trimite imagini, pentru a castiga simfonii... Cu drag! | |
| = Felicitari! | Erika Eugenia Keller [30.Jul.06 22:07] |
| am voie sau nu am voie dar scriu e superba..am inmarmurit vazand-o , citind-o un joc al perechilor polare din ce este alcatuita viata, soarele si umbra, lumina si umbra in acest poem umbra autorilor mentionati scoate la iveala o creatie deosebita pune in contact cititorul cu propiul abis ( chiar si temporar) hmm... si ar fi multe de comentat | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [31.Jul.06 02:25] |
| și eu și emilian pal celor care au receptat compoziția culoare-cuvânt-muzică atât de intens încât ne bucură acum și mai mult simpla noastră comunicare nevăzută. totul a fost spontan, a început de la o stare de prezență-absență și o imagine care s-a potrivit și în unul, și în celălalt atât de bine, încât fiecare în legea lui a scris câteva rânduri: emilian prima strofă și celelalte eu. mulțumim. | |
| + benedicta&iahim | zabet mihai [31.Jul.06 09:39] |
| îmi place “instalația” voastră îmi aduce aminte de un număr vechi rău al revistei les levres nues găsit de mine într-un anticariat remarc lizibilitatea desenului / “linia” de fantezie / versul sedus de distorsiuni și un soi de baroc și nu în ultimul rând – cuplul poetic ela / emi – eu zic să mai încercați combinate din astea / | |
| = Fara ca nimic a mai putea spune! | Gheorghe Constantin Orghici [31.Jul.06 12:21] |
| Nu cred ca ar fi ceva mai mult de spus sau de vazut. Pana si ultimul scaun liber s-a ocupat. Dirijabil sau nu fantomatic sau real, dar ireal de frumos. Iar sa fiu rau zic ca este misto | |
| = Mihai, Gheorghe | Ela Victoria Luca [31.Jul.06 12:40] |
| Mihai, mă bucură că îți plac anticariatele și bouquiniștii, mă faci curioasă să văd și eu numărul vechi rău al revistei, nu de alta dar și-așa mă întreb - încă - de ce nu m-am născut acum trei sute de ani. Mulțam pt apreciere, cred că mai facem instalații de-astea, vizuale sau nu, pe nevăzute. Depinde de stări și de armonizarea lor, nu? Tu știi. Gheorghe, "fantomatic de frumos" - ehei, expresia aceasta nu o spune decât cel care știe de ce frumosul poate avea și o dimensiune fantomatică neînspăimântătoare. Mulțam mult. Ela | |
| = amestecul de simturi care dezveleste intelegeri si permite capului sa priveasca | nica mădălina [01.Aug.06 00:41] |
| om, umbra, fantoma, lumina, om, scaun, dialog, lipsa explicatiei, depersonalizare, strigatul de ajutor in fata oricarei forme de moarte, rasplata binecuvantarii, genunchiul, peretele. omul, o lumina in umbra lui doi, ca si ceea ce percepi cu toate simturile dupa ce sufli usor, suspendat in nemiscare, peste ceea ce acopera. si totul devine fluid, particulele se presupun una pe alta, continuari a ceea ce a fost un intreg si va redeveni astfel, intr-o alta forma. la urmatoarea re-asezare. un suflu la un moment dat si auriu, dar de fapt de culoarea omului... | |
| = Mădălinica | Ela Victoria Luca [01.Aug.06 10:25] |
| Ai desprins foiță cu foiță straturi de om, straturi de umbră, ai ascultat strigătele, așa, din omul-umbră și ai înțeles că auriu este nuanța lui. Numai a lui. Mulțumesc. | |
| = ...tamaia mainilor tale... | alexandru cosmescu [05.Aug.06 00:05] |
| tare faina vizuala voastra, ela & emi... ati gasit absenta de la care sa porniti si de care, descriind-o sa va imbibati... sa va asezati in scaunul liber, incepand sa ascultati melodia durerii... scaunul liber, cel 'ocupat de absenta'... ma bucur sa dau de alte reverii ale absentei, pt ca le practic si eu tare intens... | |
| = alex | Ela Victoria Luca [06.Aug.06 11:33] |
| numai un trăitor al Absenței se poate bucura chiar și atunci când îl ajunge plânsul fără sfârșit. mulțumim, mult. | |