= pro-polis | felix nicolau [28.Jul.06 10:44] |
poezie politica, nu gluma, poate putin cam lunga, dar nu rea | |
= la o bomboană, o măslină și-o atenție cu foștii și actualii. | dan mihuț [28.Jul.06 11:07] |
mda. mi-a plăcut ce gherghefuiești tu acolo precum nică a lui ștefan apetrei despre copilării comuniste. un pic prea subtilă pe sfârșit, dar asta nu rupe din causticitatea textului.adică nu pleci cu vaca. bine c-au blocat economia că nu se mai limpeazeau lucrurile. acum e perfect. mda. fromos text! | |
= excellent | bazil rotaru [29.Jul.06 01:00] |
cred ca te prinde foarte bine acest tip de siscurs cu memorie atat cata ai tu e un text bun, lipsit de crisparile tale caracteristice fii recuperatoare de aceste amintiri si vei uita sa mai tragi mata de coada chinuind imaginatia p. masi', am inceput un mileniu eunuc! | |
= ... | bazil rotaru [29.Jul.06 01:02] |
fragilitatea mea vine din comunism imi place | |
= . | Costin Tănăsescu [29.Jul.06 08:02] |
mie cel mai mult mi-a plăcut: "iarna auzeam tot timpul voci în sticlele de lapte...". titlul, care oglindește clar regimul politic din timpul căruia s-au adunat imaginile acestei poezii, îmi place de asemenea. în spatele versurilor se ascunde totuși durere și o nostalgie plastică. | |
+ pretextind totalitarismul (virgula) | Ioana Petcu [29.Jul.06 08:13] |
(si dupa virgula): corina face un text intre istorie si fantastic. consider ca realul nu este decit un suport in aceasta poezie care nu-i nici satira, nici pamflet, insa are ironie ponderata, ascunsa si foarte fina. imi place miscarea acesta a fiintelor misterioase, mascate din versuri. remarc prezentele-homunculus:"omuleți în formă de biscuiți cu miere se împrăștiau bucăți mici în lactoză orbecăiau" iar tot dinamismul interior intr-o lume care nu ne apartine vine din versuri: "defuncții stăteau alături de actuali pe garduri-banchize plutitoare leneveau și sugeau bomboane sugeau bomboane și sporovăiau din balonzaidere le șiroia cacaua." - unde verbul are cea mai mare pondere si formeaza nucleul semantic alaturi de substantivul determinant. Un fel de static in miscare. Un stil sigur si care vine in forta peste cuvinte, creind imagini in sensul real spre fantastic, ma determina sa-mi las pasul aici si sa ma bucur de a fi deschis agonia in aceasta dimineata. | |