| + să haotizăm haosul:D | alexandru cosmescu [26.Jul.06 19:24] |
| îmi plăcu mult textul ăsta al tău, sor'me... prima parte îmi pare nu știu cum ritualică - scena asta în care vă așezați față în față și începeți un dialog care vă poartă de 'partea cealaltă', cum ar zice naum, și te-ai învățat să aduci în textele tale un fragment de acolo... ai câteva fragmente oarecum eliptice, aproape aforistice, introduse în corpul primei bucăți, care nuanțează atmosefera pe care o descrii / sugerezi. bachelard stabilea, în 'poetica spațiului', pare-mi-se, un fel de dihotomie între imagine și metaforă, considerând că metafora ar bloca într-o anumită măsură textul, în schimb imaginea predispune cititorul la reverie... așa că îmi place că folosești anume imaginea, creând o atmosferă de literatură absurdă, care ne place atâta amândurora... chestia asta cu dialogul, apoi dragostea care te salvează de frică o simt și eu deseori... tu știi... și m. care îți vorbește despre tine, constituindu-te prin discursul lui... am văzut că ai început să lucrezi și cu personaje multiple - 'fetele' și martirii, care crează iarăși o atmosferă interesantă... și tot extrem de aproape de mine e 'eu știam că dacă tu plecai, eu aș fi fost absența ta'. al doilea fragment vine să echilibreze într-o anumită măsură atmosfera din primul, enumerând o serie de lucruri care ți se întâmplă deja în viața cotidiană, nu în heterotopia primului... lucruri aparent mărunte... 'tot n-am învățat să scriu coerent' parcă ar răspunde unui alt text de-al tău, în cre scriai 'mă lăudam că nu știu să scriu o poezie bună'. a treia bucată e 'dispersia' primelor, o plecare, o despărțire, o nouă 'trecere dincolo'... mi s-a părut interesant și să citesc fragmentele de text și în altă ordine decât le-ai pus tu, să încep de la ăsta, de exemplu... starea e diferită, dar oricum plăcută... și îți dau și o stea pentru felul în care ai reușit să oferi voce unei stări care, de obicei, tace... | |
| = punctat, de seara | Ioana Petcu [26.Jul.06 19:54] |
| alex, azi bem bere, e putina sarbartoare c-a fost cald ca mai tot timpul vara si m-ai si maiestrit aici. revin la obsesiile mele: toate textele mele se fac destul de simplu: nu pleaca de la cuvinte. dar de la imagini. si ma intreb: cum ar fi o persoana care merge trup in trup, cum ar fi niste tinere care sa alerge spre un centru etc. si asta se intimpla mai precis din problema mea mai veche si foarte practica - fotografia. in al doilea rind imaginea primeaza la mine intrucit lumea e intii privire, apoi spusa - asa ne nastem, asa stiam eu din regatul meu metalic si imbogatit cu iepuri. si ca sa ma pling putin, ma mir ca doar tu ai sesizat textul acesta, care-mi era destul de drag mie... de cal blind, alex, si de sora | |
| = ...revin cu citatul exact... | alexandru cosmescu [27.Jul.06 20:47] |
| 'la bergson, metaforele sunt supraabundente și, socotind bine, imaginile sunt foarte rare. se pare că imaginația ar fi pentru el total metaforică. metafora vine să dea un corp concret unei impresii greu de exprimat. metafora este relativă la o ființă psihică diferită de ea. imaginea, operă a Imaginației absolute, își revendică, dimpotrivă, întreaga sa ființă de la imaginație. împingând mai departe comparația noastră dintre metaforă și imagine, vom înțelege că metafora nu poate fi supusă câtuși de puțin unui studiu fenomenologic. nu merită osteneala. ea nu are valoare fenomenologică. este, cel mult, o imagine fabricată, fără rădăcini profunde, adevărate, reale. este o exprimare efemeră, sau care ar trebui să fie efemeră, folosită o dată în treacăt. trebuie să ne ferim să o și gândim prea mult. trebuie să ne temem că cei care o citesc o gândesc. spre deosebire de metaforă, unei imagini îi putem dărui ființa noastră de cititor; ea este donatoare de ființă. imaginea, operă pură a imaginației absolute, este un fenomen de ființă, unul dintre fenomenele specifice ale ființei vorbitoare. (...) o metaforă n-ar trebui să fie decât un accident de exprimare și e primejdios să faci din ea un gând. metafora este o falsă imagine întrucât ea nu are virtutea directă a unei imagini producătoare de expresie, formate în reveria vorbită.' gaston bachelard, poetica spațiului | |