| + "nu e greu dacă te aud strigându-mă la capăt de drum" | silvia caloianu [26.Jul.06 05:49] |
| da, dintotdeauna: razboaiele daca nu sunt pornite de femei, sunt pornite din cauza acestora. avem, aici, o poezie plina de feminitate, de liniste, de pace. nu e un mesaj poetic absolut nou, dar e prima poezie - semnata de Maria Gold - care mi-a atras atentia deosebit, cucerind, cumva (fara razbioaie! :D), prin simplitatea expresiei, prin autenticitatea emotiei, fara metafore "trase de par" la suprafata. (apropo: as scoate excesivul liricoid "sărut acele șoapte"). nu mai putin important: sentimentul de dragoste convinge, credulitatea noastra feminina, speranta, invinge toate obstacolele ("mai am de mers nisipurile mișcătoare / nu e greu dacă te aud strigându-mă la capăt de drum"). sa ajungi cu bine, Maria! | |
| = Silvia, | Maria Gold [26.Jul.06 06:06] |
| Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase despre ceea ce scriu, adică trăiesc pentru că n-am reușit până acum să despart “a scrie” de “a trăi”; știu că știi că știu și îmi dorești să ajung cu bine și iar îți mulțumesc, (am zâmbit aici cu toată inima, pentru că eu pun așa la plural mersul de ceva timp încoace). | |
| = Maria | Rusu Cristina [26.Jul.06 09:20] |
| mesajul poeziei tale este curat. naturaletea versurilor mi-a placut. o simplitate a gandului, a cuvintelor, a trairii autentice. cu adevarat este o poezie atat de frumoasa. prietenesc | |
| = *** | Gabriela Docan [01.Aug.06 08:46] |
| deoarece încă n-am ajuns desăvârșită înăuntrul atingerii tale, eu pornesc în fiecare zi o călătorie și mi-ar prinde bine să te aud strigându-mă la capăt de drum, mai am de mers nisipurile mișcătoare. deși sunt atâtea deșerturi pe care le-am trecut, eu sunt un vulcan de pace eu nu pornesc războaie, eu pornesc în fiecare zi o călătorie spre tine | |
| = Gabriela, Cristina | Maria Gold [04.Aug.06 04:06] |
| Gabriela, Cristina, am văzut acum comentariile voastre, mulțumesc pentru aprecieri. | |