| = La ceasul fără umbră nisipul ascunde | stefan ciobanu [12.Jul.06 22:44] |
| frumos redat aici un sentiment pustiu plin de deșert locul unde senzațiile se adună spre o nouă renaștere numai bine | |
| = nici al pustiului deșertul. | carmen mihaela visalon [28.Jul.06 18:09] |
| Secundele de cuarț împart liniștea și visele sunt așezate/fiecare în sufletul potrivit, probabil exista un algoritm pe care "secundele de cuart"-de ce de cuart (?)-i_m_p_a_r_t linistea si o taina care face ca fiecare suflet sa-si primeasca visul potrivit, dar zau, mie mi-ar place ca fiecare suflet sa-si primesca "realitatea" pe care o viseaza si sa se poata bucura de ea. Din nefericire, lucrurile nu sunt cum le doresc eu, ci cum le surprinzi tu adica, ceas fara umbra oglindit in limpezimea desertului din noi. Imi place imaginea esarfei oranj, chiar daca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa o infasori pe glezna si dupa aceea sa ne asiguri ca lucrurile nu sunt asa cum le visam/imaginam noi ci altfel. Pe scurt, chiar daca ACUM nu sunt in stare sa citesc poezia si ma ascult recitand-o ca si cum ar fi intr-o limba din care recunosc doar cateva cuvine, remarc melodia imaginilor si scurgerea sorilor. Poate la urmatoarea lectura voi fi in stare sa spun mai mult. | |
| = Carmen, observator de inalta finete | Mihaela Merchez [03.Aug.06 12:23] |
| ... aproape ca nu ar trebui sa raspund, e atat de ... real ce spui aici incat ma provoci:) Poate pentru acel cuart raspund, pe care nisipul il are intr-o proportie foarte mare si care mi s-a parut mie ca ar suna altfel inchis intr-un instrument de masurare a timpului... Tu stii sa citesti poezie, tu CITESTI, tu VEZI poezie... Multumesc! | |