| + ochii privighetorii | emilian valeriu pal [16.Jul.06 08:12] |
| Un poem pe care l-am adaugat la colectia mea de suflet, un poem care a rezonat adinc, intr-o dimineata de duminica. Melancolic si plin de viata, o trezire amara in fata neputintei de a pastra sau, in ultima instanta, de a scrie visul. "recunosc in felul tau de a ma parasi dupa ce speli camasa si iti ramine sira spinarii intre degete"- desompunere pina la oase "risipeste-ma hai risipeste-ma femeie cum arunci sare in ochii privighetorii" "leg o ata de dintele celui din oglinda si e cit pe ce sa fiu tras inauntru" Sint numai citeva imagini pe care le-as evidentia. Nu e noua imaginea femeii pasare si nici neputinta trupului adormit, insa din punctul meu de vedere se impletesc bine in poem. Las un semn de apreciere pentru acest poem colier de oase, urme de gheare sau neputinta, toate impletite intr-un trup de femeie lipsa. Emil | |
| + Printesa Pasare | carmen mihaela visalon [16.Jul.06 14:16] |
| Recunosc, am fost trimisa pe pagina aceasta, de un mesaj destul de surprinzator, pe care l-am primit intr-o casuta de mail pe care nu o prea folosesc. Expeditor: Claudia Radu. Ce-mi scria frumoasa domnisoara: "Scuze că nu am timp să-ți scriu mai mult. Las un link. Te rog să citești! http://www.agonia.ro/index.php/poetry/193872/index.html" Am urmat link-ul si mi-am zis. Bun... este vorba de o valoare peste care, dintr-un motiv sau altul, destinul nu a vrut sa trec. Si am intrat. Peste ce-am dat? Peste o poezie foarte pe placul meu, pentru ca face legatura intre cele vazute si cele nevazute, impletindu-le existenta. iubito, tu și pasărea nu v-ați atins niciodată totuși eu mă trezesc dimineața cu urme de gheare pe piept – o scriere nesfîrșită a visului ori neputința de a-mi păzi trupul cînd dorm Sunt versurile mele preferate pentru ca imi deseneaza pe retina o entitate ne care contine pe toti, si care se materializea ubicuu facand sa se intalnesca, in acelasi timp si loc, ea cu sine insasi. Sufletul-Iubita-Poetul este entitatea de care vorbesc. Dira de sange lasata pe piept, dovada. Si mai imi place mie poezia acesta, pentru ca am mai intalnit undeva entitatea care il bantuie pe Costel Stancu si ma gandesc asa: intalnirile ca intalnirile acestea nu sunt deloc intamplatoare constituie dovada ca pasarea iubirii a inceput sa ne batuie visele pentru ca timpul adevarului se apropie. Pentru cei care vor dori sa stie mai multe despre pasare, las un fragment din cartea lui Florin Tupu: Printesa Pasare, aparuta la editura Timpul din Iasi. Totul a început când tu ai devenit (folosind un termen uzitat) extraterestră și te-ai deghizat într-o pasăre. Și ai fost, începând de atunci și până acum și de acum și până atunci, în această inclu¬ziune suspectă a mea, pasărea cea mai cerebrală, încât, în toată splendoarea aristocrației tale, am putut să te numesc Prințesă. Și zi și noapte, ca o himeră, mi-ai inoculat simțurile și mi-ai posedat con¬vingerile și m-ai făcut Entropie și Entropatie. Prințesa Idee… | |