| = cand fac acest comentaiu, domnul Sarpe-presedintele,face mahala jos | Dan Carlea [10.Jul.06 09:26] |
| Deja-vu, in toate sensurile, poate mai curand decat explozie e o implozie, ca o inflorire din noi dpre noi insine. poem bun, domnu Ruse | |
| = Elena | Ela Victoria Luca [10.Jul.06 09:40] |
| Te rog și aici să faci comentarii literare pe text. Majoritatea comentariilor de pe textele tale și cele pe care le lași pe textele altor autori - iar ei îți răspund în același stil, inevitabil - sunt nonliterare și se apropie de discuțiile de pe forum sau chat. Este de ajutor pentru orice autor un comentariu pe text, o minimă analiză, nu doar drăgălășenii și pupicei etc. Mulțumesc. | |
| = ... | Ioan Albu [10.Jul.06 11:08] |
| nice. primele versuri din ultima strofă sunt cam discursive: "impresia e întotdeauna că într-un moment vei crăpa brusc în toate miimile astea străine o explozie scurtă, de sticlă", probabil și datorită adverbelor care îngreunează, "întotdeauna" și "brusc". prima strofă în schimb e foarte reușită, ca și ultimile două versuri. poate mai meșterești la strofa a doua. | |
| = albu | Ruse Andrei [10.Jul.06 11:26] |
| si mie imi suna putin plastic in unele momente unele exprimari, dar nu stiu, poate asa am simtit eu atunci ( desi nu e nicio scuza ) plastic :D. | |
| = superglue in loc de liant | nica mădălina [10.Jul.06 12:24] |
| singuratatea e una, zici, impresia despre ea alta (parca zici si asta). imi place ca in locul clipei/momentului apare "constiinta in care". e ca si cum doar despre superglue stii ca lipeste, dar nu uneste miimile astea straine. e dinamic, e scurt si are drept chorus un "tot asa" aparent descriptiv. cand nu stii de unde cunosti, canti, de parca ritmul...:) | |
| = singuratate | alexandru velisar [10.Jul.06 15:36] |
| un mare ascet expunandu-si convingerea ca singuratatea nu e mai buna decat singuratatea a fost intrebat de ce nu este singur deoarece a raspuns ascetul singuratatea nu este mai buna decat singuratatea este doar mai lunga cam asta am inteles din pelteaua de mai sus | |
| = sugestie | noemi kronstadt [10.Jul.06 16:49] |
| ideea, corecta psihologic, dar numai in depresiile grave, ar putea fi socotita drept punct de plecare pentru o scriitura mai consistenta , care sa-i sustina gravitatea este o sugestie, evident, ar fi interesant de incercat | |
| = si gandul acesta e o persoana pe care o cunosti | Ovidiu Baron [10.Jul.06 17:34] |
| eu cred ca poemul e bine construit, desi intotdeauna e loc de mai bine. poate ideea descompunerii ar putea fi redata si la nivelul formei versurilor, care par sa fie destul de cuminti. impresia ca intr-o zi va exploda totul este de fapt tocmai certitudinea unei permanente (re)identificari cu propria persoana. | |
| = singuratate | maria ioana [11.Jul.06 09:03] |
| Mi-a placut foarte mult descrierea singuratatii acesteia, a descompunerii; ideea ca parul, nasul, devin altcineva...cred ca enumeratia asta, care cuprinde incet toate partile fiintei este sugestiva pentru a evidentia "procesul" descompunerii. Si singurul lucru care te-ar putea "lipi" de tine insuti este a avea un sens, care devine un fel de superglue... Indiferent de ce s-ar fi spus despre poezia asta, mi se pare suficient de puternica, suficient de sugestiva. Mi-a placut insa ideea lui Ovidiu Baron, ca si dispunerea versurilor ar putea contribui la forta poemului, la conturarea ideii de descompunere... | |
| = omul-copac | constantin cornelia [11.Jul.06 14:51] |
| singurătatea copacului e o stare de descompunere în care fructul devine altcineva frunza altcineva, rădăcina la fel creanga dreaptă creanga stângă tot așa devine o formă de bucăți fără nume fără un sens conturat pe post de superglue impresia e întotdeauna că într-un moment va crăpa brusc în toate miimile astea străine o explozie scurtă, de lemn inevitabilă în existența în care fiecare inel e un copac pe care nu știe de unde îl cunoaște | |