| = . | Carol Daniel [07.Jul.06 19:12] |
| las semn că am trecut și am citit, frumușel, eventual dacă ai renunța la câteva versuri ori le-ai înlocui cu ceva mai tonic, parcă astea erau versurile: "mingiile mai spărgeau geamurile,/pisicile își mai ascundeau cozile" și din final "iar ei se bucurau de toate", dar nu insist, cu bine, | |
| = Despre | Ovidiu Baron [07.Jul.06 21:10] |
| e o atmosfera simpla, familiala, care transmite toata increngatura de sentimente care ne leaga destinele. dar nu este un poem banal, stilul este placut, destul de bine format, fara stridente. "painea aburinda", din pacate, cred ca e un loc comun, iar pericolul acesta te paste in tot poemul, iar daca ar tine cineva cu tot dinadinsul sa o faca, ar gasi mai multe. mie imi place, in ansamblu. | |
| = cornelia... | Elena Toma [07.Jul.06 23:57] |
| ai amintiri frumoase, de intimitate familiala. odihnitor poem. mi-a plăcut. mă poartă în anii copilăriei. mai trec. | |
| = Frumoase amintirile tale | mariana fulger [08.Jul.06 04:20] |
| cred că toți ne recunoaștem un pic în ele. Porci albi nu aveați? Era o adevărată nebunie să alergăm prin povești călare pe murgi albi, pe măsura noastră, care se mai nărăveau câteodată și ne aruncau cât colo. Ai scris foarte frumos. O dimineață fericită. | |
| = Mai întâi a fost cuvântul | constantin cornelia [08.Jul.06 07:33] |
| Mulțumesc tuturor, dar să știți că am inventat o familie ideală în care să copilărești, eu nu am avut așa ceva. La mine erau bătăi, apoi paralizia tatălui, ignoranța mamei, ura fratelui față de tot ce înțelege viața altfel, adică și față de mine, pe urmă îi dă cineva foc, etc. Acum îmi construiesc idealuri și încerc să le pun în practică. | |
| = Familie | Ovidiu Baron [08.Jul.06 22:55] |
| e bine, cornelia, cam asta trebuie sa contruim, ceea ce ne lipseste. familie ideala n-a avut nimeni, dar te simti bine atunci cand te dezvolti intr-o familie echilibrata si esti inconjurat de afectiune. uneori trebuie sa-i inlocuim pe altii cu noi insine, sa ne dedublam fara sa ne destramam definitiv, iar arta e terenul propice pentru acest fenomen. | |
| = arhetipul și simplitatea | constantin cornelia [09.Jul.06 07:18] |
| Am încercat să construiesc un arhetip al familiei, de aceea e simplu, care să depășească vechiul arhetip bazat pe discordie, măr, păcat, moarte...Sentimentul familiei crește odată cu copiii, cu natura care își pune amprenta, aduce echilibrul, forța, frumusețea. Acum rămâne la latitudinea fiecăruia ce adaugă, cum individualizează arhetipul, unul vrea acțiune, tonus, altul odihnă, altul strălucire forțată, altul una neforțată, prin gândire și aprofundare, altul frâu liber imaginației fără să îl critice cineva, fără norme, altul puterea de a epura complicațiile, totul e să nu uităm de timp. | |