Comentariile membrilor:

= !!
antuna
[25.May.02 04:58]
-domnule hyperion textul e pueril , fara metafore, imagini sau macar ironii mai acatari..

-nu ai scris bine"reputatie"

-emana a misoginism de doi bani (faptul ca te inchini in fata exceptiilor nu face decat sa arate ca la tine in capsor s-a format o regula; mai bine nu scriai PS)

-te rog sa nu mai postezi atatea texte deodata din doua motive

1)putini iti vor citi textele(asta s-a si intamplat)

2) este dezavantajos fata de cei care au postat inaintea ta (si ai si postat cu carul!)
= compilație: OSHO, Profeții de la Celestine, Lazarev, pe baza experienței persona
Flaviu Rizeanu
[13.May.04 09:41]
Să râd sau să plâng?
[compilație: OSHO, Profeții de la Celestine, Lazarev, pe baza experienței personale, pe marginea poeziei misoginiste]

Textul transmite dar forma mi se pare pe măsura PS-ului 2 care încercă din răsputeri să o abiliteze cumva. Dar în opinia mea... nu reușește. Deloc! Metrica e varză, rima apare și dispare după cum bate vântul. Dacă te vor citi feministele vei fi stigmatizat pe viața publicării...
sau ridicat cu ajutorul lor pe culmile gloriei, c'ci diferența este... aproape nu.
Sau poate cineva va înțelege mesajul tău. Știi ce ți-ar spune "blonda narcisistă" dacă ar avea gramul presupus de minte? :))))))))
"Ce-i drăgutză, strugurii sunt acri? Blamezi ce nu poți avea? Complexe dragă?"

"O,sa nu uiti copil demonic
Al rasfaturilor parintesti,
Al prostimii mult prea snoabe,
Eu sunt fiul nepasarii tale!"

Înțelesul acestei strofe nu mi se pare chiar facil ci profund. Rectific. Ultimele trei versuri sunt inetesante ca idee. Suntem produsul ideilor societății, a condiționărilor mentale succesive care sunt aplicate fără milă de când ne naștem până murim, începând cu părinții noștri bine intenționați, dar care nu fac decât să își emită pretențiile asupra noastră "modelându-ne" așa cum ȘTIU ei că e bine, neoferindu-ne șansa de a fi noi înșine, de a ne dezvolta plenar personalitatea. Ei fac asta de frică. De frica imaginii pe care o au de apărat. Și asta pentru că așa au fost crescuți de părinții lor. Un părinte ar trebui să-și ajute copilul să se dezvolte fără să intervină restrictiv sau preferențial în dezvoltarea sa. Dar cine poate face asta? În cel mai bun caz la finalul adolescenței nu avem nevoie de psihiatru să scăpăm de traumele copilăriei.. În loc să producem fructul personalității noastre, noi ne chinuim să înlăturăm condiționări și prejudecăți - și repet, asta în cel mai bun caz, pentru că altfel o să ne jucăm teatrul nostru pe care l-am învățat de la bine intenționații noștri părinți și iubita noastră societate, până în ultima clipă. Asta spui când afirmi că "Eu sunt fiul nepasarii tale!"... O mască o atrage pe alta. Fiecare primește ceea ce merită. Dar lanțul poate fi rupt. Identificând masca celuilalt și expunând-o cu drag.
Atacând blondele tu nu faci decât să vorbești despre frustrările și prejudecățile tale, la fel cum eu comentându-te pe tine vorbesc despre mine. Asta mă ajută să mă cunosc și să mă schimb. N-aș judeca prea aspru personajul poeziei tale. Așa cum înțelegi că tu porți masca generată de atitudinea ei, tot așa, atitudinile "porcilor misogini" nasc la rândul lor și încurajează fenomenul descris de tine. Cine este vinovat? NOI. Doar schimbându-ne pe noi înșine vom începe să nu mai rezonăm cu astfel de probleme și să atragem prin gândurile și acțiunile noastre... nu altceva decât ceea ce merităm, pentru că totul este acțiune și reacțiune, cauză-efect-cauză-efect.

"Caci ai si tu o reputatie". Subliniezi din nou diferența între ce suntem, ce părem, ce vrem să fim... când toate acestea vor fi una... :)

"Copilul" nu este "demonic", modul în care acționăm și gândim este... nefericit. Secretul este iubirea. Iubirea exclude așteptările și pretențiile și deci și frustrările și suferința. Dacă am putea iubi! Dar condiționările anterioare ale minții și obișnuința ne fac să reacționăm în virtutea inerției și iubirea e acoperită de impurități, de manifestări egotice și posesive, de pretenții și așteptări care devin iar' și iar' cauze pentru alte efecte. Și nu mai iubim, ci suntem geloși, urâm, invidiem.

Gândește-te că aproape în orice afirmăm vorbim despre noi, ne dezvăluim frustrările și complexele sub masca inteligenței, a ironiei, a durității, a neînțelesului.

Iar' am vorbit despre mine. :p
hyp1
PS
Subscriu la replica lui antuna "mai bine nu scriai PS"

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= !!	antuna [25.May.02 04:58]
-domnule hyperion textul e pueril , fara metafore, imagini sau macar ironii mai acatari.. -nu ai scris bine"reputatie" -emana a misoginism de doi bani (faptul ca te inchini in fata exceptiilor nu face decat sa arate ca la tine in capsor s-a format o regula; mai bine nu scriai PS) -te rog sa nu mai postezi atatea texte deodata din doua motive 1)putini iti vor citi textele(asta s-a si intamplat) 2) este dezavantajos fata de cei care au postat inaintea ta (si ai si postat cu carul!)

= compilație: OSHO, Profeții de la Celestine, Lazarev, pe baza experienței persona	Flaviu Rizeanu [13.May.04 09:41]
Să râd sau să plâng? [compilație: OSHO, Profeții de la Celestine, Lazarev, pe baza experienței personale, pe marginea poeziei misoginiste] Textul transmite dar forma mi se pare pe măsura PS-ului 2 care încercă din răsputeri să o abiliteze cumva. Dar în opinia mea... nu reușește. Deloc! Metrica e varză, rima apare și dispare după cum bate vântul. Dacă te vor citi feministele vei fi stigmatizat pe viața publicării... sau ridicat cu ajutorul lor pe culmile gloriei, c'ci diferența este... aproape nu. Sau poate cineva va înțelege mesajul tău. Știi ce ți-ar spune "blonda narcisistă" dacă ar avea gramul presupus de minte? :)))))))) "Ce-i drăgutză, strugurii sunt acri? Blamezi ce nu poți avea? Complexe dragă?" "O,sa nu uiti copil demonic Al rasfaturilor parintesti, Al prostimii mult prea snoabe, Eu sunt fiul nepasarii tale!" Înțelesul acestei strofe nu mi se pare chiar facil ci profund. Rectific. Ultimele trei versuri sunt inetesante ca idee. Suntem produsul ideilor societății, a condiționărilor mentale succesive care sunt aplicate fără milă de când ne naștem până murim, începând cu părinții noștri bine intenționați, dar care nu fac decât să își emită pretențiile asupra noastră "modelându-ne" așa cum ȘTIU ei că e bine, neoferindu-ne șansa de a fi noi înșine, de a ne dezvolta plenar personalitatea. Ei fac asta de frică. De frica imaginii pe care o au de apărat. Și asta pentru că așa au fost crescuți de părinții lor. Un părinte ar trebui să-și ajute copilul să se dezvolte fără să intervină restrictiv sau preferențial în dezvoltarea sa. Dar cine poate face asta? În cel mai bun caz la finalul adolescenței nu avem nevoie de psihiatru să scăpăm de traumele copilăriei.. În loc să producem fructul personalității noastre, noi ne chinuim să înlăturăm condiționări și prejudecăți - și repet, asta în cel mai bun caz, pentru că altfel o să ne jucăm teatrul nostru pe care l-am învățat de la bine intenționații noștri părinți și iubita noastră societate, până în ultima clipă. Asta spui când afirmi că "Eu sunt fiul nepasarii tale!"... O mască o atrage pe alta. Fiecare primește ceea ce merită. Dar lanțul poate fi rupt. Identificând masca celuilalt și expunând-o cu drag. Atacând blondele tu nu faci decât să vorbești despre frustrările și prejudecățile tale, la fel cum eu comentându-te pe tine vorbesc despre mine. Asta mă ajută să mă cunosc și să mă schimb. N-aș judeca prea aspru personajul poeziei tale. Așa cum înțelegi că tu porți masca generată de atitudinea ei, tot așa, atitudinile "porcilor misogini" nasc la rândul lor și încurajează fenomenul descris de tine. Cine este vinovat? NOI. Doar schimbându-ne pe noi înșine vom începe să nu mai rezonăm cu astfel de probleme și să atragem prin gândurile și acțiunile noastre... nu altceva decât ceea ce merităm, pentru că totul este acțiune și reacțiune, cauză-efect-cauză-efect. "Caci ai si tu o reputatie". Subliniezi din nou diferența între ce suntem, ce părem, ce vrem să fim... când toate acestea vor fi una... :) "Copilul" nu este "demonic", modul în care acționăm și gândim este... nefericit. Secretul este iubirea. Iubirea exclude așteptările și pretențiile și deci și frustrările și suferința. Dacă am putea iubi! Dar condiționările anterioare ale minții și obișnuința ne fac să reacționăm în virtutea inerției și iubirea e acoperită de impurități, de manifestări egotice și posesive, de pretenții și așteptări care devin iar' și iar' cauze pentru alte efecte. Și nu mai iubim, ci suntem geloși, urâm, invidiem. Gândește-te că aproape în orice afirmăm vorbim despre noi, ne dezvăluim frustrările și complexele sub masca inteligenței, a ironiei, a durității, a neînțelesului. Iar' am vorbit despre mine. :p hyp1 PS Subscriu la replica lui antuna "mai bine nu scriai PS"