| = "îmi place de mustață și de grigore al lui." - ioan albu | ioan peia [29.Jun.06 19:12] |
| dar mie! faină analiză, ioan! ionuț poate fi fericit. deja impune exegeze!! mie, nu știu de ce, îmi amintește de prozele lui urmuz. bineînțeles că e un alt tip de construcție, o altă atmosferă, dar parcă dinamica personajelor ar avea acea sorginte. | |
| = uău, chiar m-ai citit | Ionut Mustata [29.Jun.06 19:29] |
| Ioane, m-am spăriat rău când mi-am vazut titlu în nume. Eu intrasem pe pagina ta casual să vad ce trebi ai mai scris, sa ma mir nitel (dar sa-mi treaca) si sa nu iti las nici un comentariu. Da Ioane, nu-i asa? Grigore chiar are sens. mersi | |
| = răspunsuri | Ioan Albu [29.Jun.06 23:08] |
| ioan peia, există ceva urmuzian-cuglerian în întâmplările lui grigore, mai ales în reacțiile celor din jurul lui. poate altă dată am să scriu pe tema asta. ionuț mustață, chiar are sens grigore. sunt curios ce mai poți face, cum te mai poți mișca în universul lui. aștept. oricum, grigore al tău e foarte tare. | |
| = yo unu vothez ku Grigore | Mihai Iordan [30.Jun.06 05:22] |
| Ioanilor si Ionilor, Ku manha p inima va spoon k Grigore e cel mai domestik, cel mai binecrescooth shi cel mai chic personagiu nasckuth pe meleaghooriL agonice din ulthima vreme. Grigore are sens ubikuu, OM-nivalenth si OM-niprezenth. Grigore e o kheyee. Cu Grigore poti deskide o stikla de bere shi in acelash timp imphleti un sack de nuiele. Akolo il poti aseza phe Osirris shi-yl impinge pe apa. Yo cred in Grigore, shi in misiunea lui pe planetha Pamant. Sa nu va mire dak Grigore va fi ales, in cativa ani, preshedinte. | |
| = dar giovane albone... | Iulian Poetrycă [30.Jun.06 00:34] |
| ...de ce nu i-ai zis lui ionut si despre pericolele manierismului plus riscurile ca pe masura ce lumea lui grigore se dezvaluie cititorului, aceasta poate deveni din ce in ce mai statica? (temerile mele se bazeaza pe finitudinea acestei lumi - un construct care nu agreeaza orice corp strain, deci nu poate fi imbogatita decat incalcandu-i regulile, i.e. distrugand-o) in rest f. misto eseul, sunt de acord ca grigore are sens, insa nu asta ar trebui sa ne preocupe in cel mai inalt grad, ci Valorile! d-lor, Valorile! | |
| + intre virtual si real | ioana barac grigore [30.Jun.06 00:54] |
| generos, ioan! atent, inteligent, fin observator. merita si ioan, si ionut, si grigore, si cititorii. face bine aparitia unor astfel de eseuri "de" "despre". grigore mai are destul pana sa apuizeze fatetele gestului semafor. fireste ca exista si un pericol. cred ca este un pariu, nu un experiment. te felicit ioan. | |
| = nu judecati inainte sa votati. aparentele insala. | Mihai Iordan [30.Jun.06 05:22] |
| Consider ca-l jigniti pe autorul acestui text, Ioan Albu (eu nu ma supar), ca nu mi-ati aprobat comentariul. Ori eseul pune in lumina un autor excelent si un personaj viu, pentru care port un inalt respect. Fie ca vine de la un kultist, de la un critic literar sau de la Scooby Doo, feedbackul trebuie primit de creator. Mihai | |
| = futurologia ca știință | ioan peia [30.Jun.06 08:08] |
| tu vorbești de manierism, poe trycă? punem prinsoare că nu reziști mai mult de șase luni cu tipul ăsta de cheie în falset? odată suspus legii consumului veșnicei noutăți, poți fi sigur că, de fiecare dată viitoare, va trebui să scrii pe capac: "noul danone, cu vitamine și paradigme tonifiante! gustați, gustați și vă minunați!" doar că minunile țin cât țin. mai ales astea noi. deci voiam să zic că s-ar putea să pice șandramaua pe tine și să nu mai fii scos de-acolo nici cu forcepsul... | |
| = Ioana, | Ioan Albu [30.Jun.06 17:12] |
| e o plăcere pentru un autor să aibă un cititor ca tine, atât de atent și de receptiv și de prompt cu aprecierile. îți mulțumesc pentru steaua galbenă care a atras atenția și unui editor (îi mulțumesc și lui). | |
| = răspunsuri | Ioan Albu [30.Jun.06 17:17] |
| mihai iordan, ai un comentariu ... interesant și ai dreptate în legătură cu feedbackul + că îl și apreciezi pe grigore. poetrycă, eu crecă are Valoare, domnule, Valoare! grigore, ca și creatorul lui. | |
| = Pt ca am titlul in nume & cateva precizari | Ionut Mustata [30.Jun.06 19:22] |
| Ioan[(Albu), că Ioan Peia knows me] ai descoperit mare parte din sensurile constructiei Grigore. Nu pot sa te asigur ca voi continua in aceasta directie pentru ca scriu, in genere, inspirational desi traiesc (paradoxal) cu impresia ca l-am premeditat pe Grigore [ Totul a inceput intr-o zi pe cand ma intorceam de la munca si era sa ma calce o masina. Atunci m-a izbit (altceva, nu o masina) si am vazut semaforul. N-a mai contat ce culoare are pentru ca am gasit un spatiu ciudat, la care nu am fost atent pana atunci.]. Acest feedback pozitiv nu garanteaza o evolutie ulterioara a povestii lui Grigore (precum observ ca e asteptata), poveste care prin mijloacele folosite de umilul autor (adik eu) si-a castigat o anumita independenta fata de acesta (adik eu) .De fapt am simtit ca seria e incheiata cu doua texte inainte (adik fara „Grigore in concert...” –care e o completare la „Grigore nu striveste..”- si fara „Costel si Grigore...”) . Probabil o sa asez textele intr-o ordine fireasca, o sa le aranjez nitel, o sa le dau o forma cursiva si o sa le postez pe pag de autor. Unele episoade probabil nici nu o sa intre in the final cut. Daca am reusit sa scot un eseu de la un mergator galatean (ce ma faci vecine Ioan? Vai , ce frumusati aveti pe acolo..) nu pot decat sa ma mir si sa-mi continui mai departe viata. Ioana, socant, chiar este un pariu, dar care nu are de-a face nimic cu pohezia. Dispersate fiind textele (si simt eu nefinisate) poate dau impresia ca mai pot fi spuse multe, nereusind sa redea exact imaginea de ansamblu – daca iti vine sa crezi, „Frumusetea cainelui...” e capatul de drum si doar inspiratia poate sa ma contrazica- .. Grigore is a long shot but i’am willing to try. Mihai, feedback-ul este important dar nu vital. Autorul nu e nici una nici alta. Yu-li-an =si istoria ulterioara a momentului ac-tu-al=, lumea lui Grigore e deja limitata spatial si temporal. Daca citesti primele cuvinte ale acestui eseu vei vedea ca este limitata si la nivel de mijloace artistice. Si daca citesti si finalul (tot al eseului) Ioan iti ofera cheile la masina lui Grigore. Eu nu am complexul foii albe pt ca nu ma trezesc in fata oglinzii goale cu un ruj in mana sa incep sa strang de gat o muza, poate poate nu o sa ma mai zaresc de atata rosu, si poate poate tocmai de aceea le-o placut Grigore unor degustatori cu papile ascutite –carora le multamesc again-, mergatori pe strada ca noi altii. | |